Princesei Catinca Conaki Vogoride

Princesei Catinca Conaki Vogoride

de Costache Negruzzi

Afara este vicol, austrul vajaieste
si zguduie coliba sarmanului lipsit,
El tremura si geme, suspina si huleste
Palatul de alaturi ce-l vede stralucit.
" Acolo - el gandeste - bogatu-n desfatare
Petrece, d-ale lumei placeri incungiurat!
Nu vede pre saracul ce paine macar n-are,
El lipsei si nevoiei de ceri e condemnat! "
Asa nenorocitul cartea, si-n desperare
Pleca in jos privirea cu jale si cu dor,
Cand iata i s-arata un inger de-ndurare
Ce vine cu grabire sa-i deie ajutor.
O! multe ai sters lacrimi si multa mangaiere
A dat nenorocirei frumosul tau indemn!
Fii vesela, o doamna! caci poți s-alini durere,
si poți de indurare sa dai un mare semn.
Bogatul si saracul te binecuvanteaza;
Bogatul, caci ia pilda de nobile simțiri,
Saracul, caci prin tine de chin se usureaza,
si scapa de a lipsei cumplite suferiri.





Princesei Catinca Conaki Vogoride


Aceasta pagina a fost accesata de 2839 ori.