Primblare
de Costache Negruzzi
Dupa ce trece Podul Iloaei - misenita de judani stremtosi si puturosi - calatorul respira mai usor mergand prin bogate fanate si manoase semanaturi, intovarasit de melodioasa cantare a crestoasei ciocarlii si a fricoasei prepelite, pre care o precurma din cand in cand cristeiul cu ragusitul glas. El s-ar lasa bucuros la o dulce reverie, daca pocnetele biciuscei postilionului si prozaicele lui racnete nu l-ar turbura. Dar iaca te apropii de Targul-Frumos! Sa nu te luneci a judeca dupa nume si lucrul! cate lucruri si cati oameni isi ascund nimiccia sub pompoase numiri!
Acest targ a fost odata rezidinta domneasca; acum insa nici o urma de antichitate in el nu se mai vede, decat numai o biserica facuta de stefan Marele; pe urma ajunse a fi capitalie de tinut, iar acum nici aceea nu este. Targul-Frumos de ce merge, se face urat.
Nu departe de aici, sunt apele minerale de Strunga, de insemnator folos la felurite boale; ele sunt insa neingrijite. Patimasul nu numai ca nu gaseste indemanarile trebuitoare, dar e nevoit sa-si faca si casa de locuit; pentru aceasta, multi parasesc de a-si cauta lecuirea in patria lor, si sunt siliti a cheltui sume insemnatoare ca sa se duca sa gaseasca asemine ape la Mehadia sau la Baden. in campania trecuta multi din bolnavii rusi s-au vindecat aice.
Aproape de Targul-Frumos sunt incantatoarele domene a Ruginoasei. Calatorul primind aici ospitalitate, uita necazele unui suparator drum. El pare ca se trezeste transportat ca prin un farmec in un castel descris de Walter Scott, unde gaseste pe langa marirea feodalitatii, gospodaria Poloniei si eleganta Frantei; si daca vechii nostri boieri - sprijeni a patriei si a tronului - ar fi avut idee de arta heraldica, negresit n-ar fi uitat a scrie pe scutul lor deviza vechii Engliteri Dieu et mon droit. Dar sa ne intoarcem la drumul nostru. Vezi intr-acea vale frumoasa - adevarat peizaj a Elvetiei - acel palat gotic, impregiurat de modeste case taranesti? Acolo sunt Miclausenii. O cucerie sfanta te cuprinde privind cea bisericuta cungiurata de morminte imbracate de racoroasa pajiste. Crucele aste de lemn umbrite de salcii pletoase vorbesc mai mult inimii decat maretele mausolee de bronz si marmora ce arata lumei desertaciunea oamenilor. Toate vestesc aici linistea sufletului si dulceata vietii campesti.
Sa ne oprim aici in deal, ca sa ne uitam putin la acea frumoasa casa de pe culme, ce se pare zidita de mana zanelor. Acolo este scheea.
Pe sesul acesta s-au infrant ambitioasele planuri a ungurenitului roman Matias Corvin, carui de i-ar fi lipsit ambitia, dupre talentele si virtutile lui, istoria pe dreptul l-ar pune in randul lui Tit, ce numea pierduta ziua in care nu i se infatosa prilej sa faca vreun bine. Nu stiu insa de ce privirea se osteneste a se uita mult la aceasta prea regulata arhitectura; poate pentru ca lucrarile noua n-au acel grandios ce se vede in toate lucrurile batrane. Aici pe vale curge Siretul; mai incolo, pe un pestrit prundis se leagana trandava Moldova. intocma ca o cocheta, dupa ce face multe cotituri, in sfarsit langa Roman, vine de sarunca in bratele Siretului, amorezului ei.
Drumul mare este prin mijlocul a cateva sate de unguri, adusi si locuiti aice de domnii romani in vremea necurmatelor batalii ce aveau cu rigatul Ungariei, caci tara pustiindu-se adese de napadirile dusmanesti, domnii o impoporau cu prinsii ce luau de la vecinii lor. Colonii de aceste sunt si in Besarabia, unde multe sate sunt locuite si pana astazi cu rusi (malorosiani).
in vremea aceasta am ajuns la Roman, dar trebui sa ne coboram din trasura, si n-ar fi nici o gresala daca am merge pe jos pana la gazda, caci prin bortele soselei de pe ulita Romanului, suntem in risc sa ne pravalim, si sa ne rupem gatul.
Politia Romanului intemeiata de romani si numita Praetoria Augusta si mai apoi Forum Romanorum, este catedra episcopala si capitala de tinut. Biserica episcopiei nu se deosebeste prin alta decat prin o clopotnita de multi ani inceputa si tot nesfarsita. Nimic mai frumos decat situatia acestui targ pe un vesel podis imbratosat de Siret si Moldova, si nimic mai urat si mai trist decat casele lui. Un lant de dughene le lemn, mucede de vechie, cu lungi si spanzurate stresine, in care pentru toata marfa un rufos judan intinde traiste, franghii si bauturi, alcatuiesc una si singura ulita a Romanului. Odata insa acest targ a fost mai locuit, cum se cunoaste din multe case ce sunt acum pustii.
Aproape de Roman, pe mosia Gadintii, se mai vad inca urme din risipurile cetatii Smeredava. Dar iaca am venit la Moldova. Vornicul Ureche zise ca numele tarii vine de la ea si de la capauca lui Dragos; gresaste insa bunul batran in asta inchipuire ce si-a facut-o singur. tara fu numita pentru frumuseta ei de romani Molis Dacia sau Molis Davia, si raul si-a luat nume de la tara. Aici iar pedestri trebui sa trecem podul, daca vrem sa scapam intregi, caci podelele joaca ca tusele clavirului.
Negura de neplacere ce iti da inauntrul Romanului se imprastie indata ce ai iesit din el. Drumul de ce merge se face mai vesel si mai pitoresc. Culmele aste imbracate cu radiuri umbroase, satele aste cu asezarile mandre, muntii azurii ce se privesc in departare, vegetatia asta vie, toate te fac sa uiti uratul targurilor. Satul prin care trecem este Bozienii; dincolo in stanga sunt Budestii. Toate sunt frumoase in tinuturile Romanul si Neamtul ce se par o gradina. Natura pe toate le-a inzestrat deopotriva; le deosebeste numai gustul proprietarului.
Sa nu trecem cu nebagare-n seama pe langa Balanesti. in iazul acesta, precum odinioara in fantana Ipocreni, ades se scalda Muzele
*
Mergand inainte nu te poti opri de a privi cu rapire asta incantatoare vale ce se desfasura dinainte-ti ca un covor. Vezi cel parau care o despica in lung si seamana de departe cu o cordea alba? Se numeste Cracau. Artistul ar zugravi con amore acele sate vesele impregiurate de gradini ce se prelungesc pe ambe malurile lui, si acest intreit sir de munti ce se intind in amfiteatru pe orizon, tufosi si creti ca freza unei marcheze din veacul XIV, deasupra carora in departare domneste Pionul, spargand norii cu plesuvul sau crestet.
Iaca intram intr-o vagauna ce pe ce merge se stramteaza. Vezi cele casute gramadite sub poalele stancosilor munti? Ia-ti palaria si te pleaca; acesta e targul Petrii! Rauletul care l-am trecut de vro trei ori, calcandu-l in picioare cu dispret, profund de o palma si abia zuzuind pe prundis, cutremura-te, caci e Huejdul! Cand Carpatii se manie pe petreni si le trimit nori ca sa-si verse ploaie piste targul lor, Huejdul acest lin si ticnit, rauletul acest nensemnat se imfla, pravale orice-i iasa nainte, si furios sparge, trage, ineaca si dupa ce isi razbuna de cei ce nu-l bagau in seama, merge spumegand de se pierde in alte ape, agerul parau!
Biserica asta rosie este iar de stefan inaltata in cinstea Mergatorului inainte. indata ce castiga o izbanda asupra neprietinilor, el nu lipsea a ridica si un monument in care sa se mareasca Dumnezeul razboaielor si a indurarilor; pentru aceasta in rar targ a Moldaviei nu vei gasi vreo urma de a lui; si in vreme ce pomenirea multor urmasi ai sai cu sunet a pierit, lucrarile eroului roman dupa trei veacuri si jumatate stau inca intregi in Moldavia ca si numele lui in inimi romane.
Mai la vale este alta bisericuta facuta de eteristi; singura urma ce a mai ramas din vestita Eterie! Dupa fuga lui Ipsilanti si a ce Pe atunci locuia acolo prietinul nostru fabulist A. Donici.
lorlalte capitenii, Iordache Olimpioti intrand in Carpati veni cu putini bravi la Peatra si facu asta biserica; apoi statornic in cugetul sau, merse de se ingropa pentru relege si patrie sub zidurile Secului.
Pozitia Petrii e foarte poetica. Ea sta intre doi ascutiti muntisori. Cest mai nalt se numeste Petricica, celalalt Cozla. Amandoi stau falnici si amenintatori deasupra ei, scaldandu-si picioarele in apele Huejdului ce serpuieste in vale, in vreme ce pe malurile lui, juna romana culege nu ma uita ca sa faca un buchet pentru amorezul ei.
Muntele e lasat pentru poet, si poetul pentru munte. Aici privind maiestatea naturii, el se inspira de a canta amorul si gloria, nu in zgomotul oraselor unde cate o privighitoare pribaga, in alee trase cu sfoara, sloboade niste sonuri tanjitoare si regulate ca muzica din califul de Bagdat.
Osian canta intre zapezile Nordului, sub un cer brumos si posomorat.
Vale e me ama.
Primblare
Aceasta pagina a fost accesata de 3901 ori.
