Regele Poloniei si Domnul Moldaviei

Regele Poloniei si Domnul Moldaviei

de Costache Negruzzi

Carol XII, regele svezilor, adusese spaima in tot nordul Europei; dar nebuneasca lui sumetie se sfarma in sfarsit de statornica cumpanire a lui Petru I, imparatul Rusiei, si acest june rege, pierzand sub Pultava rodul tuturor trecutelor sale biruinti, abia scapase ranit in Moldavia la Tighine (Bender).

Nenorocirea lui Carol aduse insa si caderea regelui Stanislav, pre care el il suise pe tronul Poloniei, de unde coborase pre August Electorul de Saxonia. Dar trebui sa dam mai intai o lamurire despre acest rege polon.

Carol vazuse pre palatinul Stanislav Lescinski cand ii fusese trimis deputat de confederatia Varsaviei. Junele palatin placu cuceritorului sved. El avea o fizionomie norocita, era franc, brav, deprins cu ostenelele si iubit de vasalii sai. Regele svezilor cunoscandu-l, zise: "Omul acesta imi va fi purure prieten", si in gura lui Carol aceste vorbe insemnau: Omul acesta va fi rege. Curand dupa aceasta, se porunci Adunarii sa-l aleaga rege. Cardinalul primat se impotrivea.

- Ce-i lipseste lui Lescinski? il intreba regele sved.

-Sire, e prea june ...

-E de vrasta mea, il curma Carol posomorandu-se; si bietul cardinal iesi, se duse acasa si, nu dupa mult, muri de necaz si de rusine ca zisese o dobitocie.

La 4 octomvrie 1705, Stanislav Lescinski si sotia sa Carlota Opalinska se incoronara si se proclamara rege si regina Poloniei.

Carol insa biruindu-se, cazu puterea ce sprijinea pre Stanislav. Mai multe partide se ridicara si August reintrand in Polonia, lesii se unira cu el, iar Stanislav se trase in Pomerania cu o mica gvardie ce avea. De acolo sub numele unui francez maior in oastea sveda ce-l chema Haran, intovarasit de baronul Sparre -  care a fost mai apoi ambasador in Englitera si in Franta -  si de un colonel, pleca pe ascuns intr-o noapte spre a merge ca sa se intalneasca cu regele sved.

intampinand mai multe necaze si primejdii in calea lor, in sfarsit ajunsera la hotarele Turciei, de unde baronul Sparre se inturna in Pomerania, iar Lescinski intra in Moldavia, unde domnea atunce Nicolai Mavrocordat.

Dupa prebegirea domnului Dimitrie Cantemir, Moldavia ramasese intr-o stare tulburata. Duhurile era atatate si inimile ingrijite. Planul lui Cantemir, mai mult personal decat obstesc, izbutise numai a da prepusuri Portei, care incepuse a privi Moldavia ca o tara dusmaneasca si cine stie ce urate urmari ar fi avut starea aceasta, daca din o norocita intamplare nu s-ar fi randuit domn Nicolai Mavrocordat.

Acesta era unul dintr-acei oameni rari care stau ascunsi in umbra, pana ce timpul si intamplarile ii scot la lumina. El, desi moldav de vita, fusese nascut la Fanar si crescut in diplomatia acea greceasca, din care ades izbucnea mari lucruri, mari pozne. inzestrat si cu duh firesc, el cunostea mai toate limbile Europei; era bun carmuitor, aspru catra aristocrati, pre care stia a-i tinea in respect, si bland catra norod.

intr-o zi, cum sadea singur in palatul domnesc, un edecliu intrand, ii dete o scrisoare de la vornicul Manolache Roset, pre care un inadins o adusese in minuta aceea. Voltaire, Histoire de Charles XII.

Prin acea scrisoare, acest boier il instiinta ca "intamplandu-se la un sat de langa Bacau a fiiului sau stefan si vazand multele suparari si bantuiri ce fac ostasii lesi si svezi care venisera la iernatic in Moldavia, s-au sculat cu slugile sale si cu oameni de stransura cati au putut gasi in pripa si lovind pre acei ostasi fara veste, i-au spart, si ii aduce pre toti in butuci cu steagurile si ofiterii lor" . Adaogea ca "au mai nimerit acolo trei ofiteri svezi cu patru slugi si ca se vad a fi oameni de treaba, care, vazand prinderea lesilor, ar fi juruit multi galbini de aur ca macar pre dansii sa-i lasa a se intoarce la Ardeal de unde au venit; dar ca el le-ar fi raspuns ca-i dator a-i aduce inaintea domnului, ca ei s-ar fi primit, rugandu-l numai sa nu intre ziua in Iasi; si ca vine si el cu dansii la monastirea Galata"
                                                    *

A doua zi seara, sosi vornicul Manolache si cu acei trei ofiteri si, lasand pre doi cu fiiul sau stefan la monastire, veni cu cel al treile la curte. Mavrocordat il primi, desi era aproape de miezul noptii. Vorba intre ei urma latineste. Ofiterul se recomenda ca un francez in slujba regelui de Svedia.

- Dar ce rang ai? intreba Mavrocordat.

-Major sum, raspunse acesta.

-Imo maximus es, zise printul zambind si, sculandu-se, il saluta cu respect, caci il cunoscu ca era regele Stanislav, pentru ca a fost vazut pe tatal sau Lescinski (cu care acesta semana foarte) cand fusese ambasador langa Poarta Otomana.

indata porunci sa-i gateasca gazda la Trisfetitele, unde randui spre slujba sa din insusi curtenii sai pre cuparul, camarasul al doile, vatavul de copii si pre caminarul Spandonie cu un capitan de ostasi.

in urmatoarea zi, in vreme ce regele polon mergea la biserica catolica ca sa se comunice, stafetele lui Nicolai-voda plecau ca sa vesteasca vezirului, hanului si pasii de Bender venirea acestui oaspet la Iasi. Nicolae Costin, Hron.

Asteptand raspuns, Mavrocordat se intalnea ades serile cu Stanislav care nu iesea, ascultand liturghia in casa, pe care o zicea in toate diminetile un preot franciscan.

Raspunsul n-a intarziat. El cuprindea ca domnul Moldaviei sa trimita indata sub buna paza pe regele Poloniei la Tighine.

Spun ca Stanislav auzind hotararea aceasta, si-a adus aminte de Frantisc I, regele Frantiei, care dupa fatala batalie de la Pavia, unde cazuse prins, scria maicei sale aceste neuitate cuvinte:

    Tout est perdu hors l'honneur!






Regele Poloniei si Domnul Moldaviei


Aceasta pagina a fost accesata de 775 ori.