Epistola I de Antioh Cantemir
de Costache Negruzzi
Catre Cneazul Nikita Iurlevici Trubetkol
Tu, care in campul slavii pre Bellona ai vazut,
Cu fruntea incununata de laure sangerate,
Eu credeam c-o noua viata linistita-ai inceput
si culegi in pace rodul trudelor indelungate;
Dar aud ca Mumei noastre tu esti iar trebuitor.
Ea, dorind ca randuiala si dreptatea sa-nfloreasca
in a sa imparatie si pintre al sau popor,
O noua dregatorie a voit sa-ti daruiasca,
Caci stie ca prin aceasta saracul se linisteste
si a vaduvelor lacrimi nu vor cadea pe pamant,
stie ca a judecatii cumpana nu se clateste
si nu-i lasa sa s-ascunda adevarul acel sfant.
Pentru cel iubit de slava, a merge pe a ei cale
indemn foarte placut este. Caracterul tau firesc,
Constiinta ta curata si dulci virtutile tale,
Cata mangaiere l-asupriti ele fagaduiesc!
La acei ce de-a sicanei viclenii se impileaza
si pre carii oarba zeie ii scarbeste ne-ncetat!
Acum vad ca iar rasare a adevarului raza
si de hobotul minciunei vad ca iaras au scapat.
in obstescul bine insa si al meu in parte este,
Caci sezand in capitala mai ades nadejduiesc
A priimi de la tine mult dorita mie veste,
Ca te afle-n sanatate, stiind cat te pretuiesc,
De ma crezi ca tot sunt vrednic de a ta prietenie;
Pentiu ca far de aceasta traiul meu e neplacut.
Patimesc precum un popa care la un praznic stie
Ca n-are cu-ndestulare de mancat si de baut.
Epistola I de Antioh Cantemir
Aceasta pagina a fost accesata de 2743 ori.
