Stigletul si canarul de Antioh Cantemir

Stigletul si canarul de Antioh Cantemir

de Costache Negruzzi

    O fata schimbatoare s-un grai mestesugit
    Sunt chipuri lesnicioase pre om de amagit;

    Dar prin asa mijloace
    Nu-nseli pre dobitoace

    Ce nu stiu vorba dulce, nici zambet iscusit.
    Cu un stiglet canarul imbland dupa mancare,

    Sosi-ntr-un loc, pe care
    Sta laturi coperite cu canepa de-ajuns
    s-un om pandea-n ascuns.
    Canarul de indata,
    Avand ispita-n fapta,

    Caci nu de mult scapase din temnita vargata.
    A zis l-al sau tovaras: noi trebui sa fugim
    De ast loc unde lesne putem sa ne robim;
    Acea samanta buna scop rau in sine are.

    Nu este nici un om
    Atat de galantom

    Sa lase pe camp roduri cu buna cugetare;
    Haideti in alta parte!..
    - Asa! iti vine bine sa dai poveti desarte,
    Raspunse lui stigletul. - Cu gusa plina, vrei

    si hrana sa mi-o iei!
    Zicand aceste, zboara, la canepa se lasa,
    Ciupeste doua fire, le afla prea gustoase;
    Dar vai! indata simte c-a lui picior e strans.
    Pandasul sosind iute din tufe, l-a si prins,
    si pentru jucarie l-a dat unor baieti.

    Din fabula vedeti:
    Ca sfaturile bune ne sunt de trebuinta
    La relele ce-adese ne vin pe nestiinta.








Stigletul si canarul de Antioh Cantemir


Aceasta pagina a fost accesata de 1742 ori.