Melodia III de Thomas Moore
de Costache Negruzzi
Asemenea norilor posomoriti ce intuneca stralucirea aurorei, durerea raspandit-a ea pe zilele junetei tale melancolica si nestearsa ei vapsea? Vai! pre degraba au trecut aceli zile care pana si in mahniciune avea inca placeri! Timpul cu aripile repezi si inghietate vestezit-a el in inima ta simtimentul, dulcele farmec a vietii? Ah! daca soartea ta fu asfel, vino langa mine, fiu a nenorocirei, eu pot a-ti da lacrimi pentru lacrimi. Amorul fost-a el pentru sufletul acest atat de tanar asemenea cu minele Lageniei(mine de aur din comitatul Wicklow) carora surfata schinteie de aur curat; dar, cand ademenit de stralucirea sa, vor a-l urma mai nainte, amagitor ca vedenia celui ce doarme, stralucitorul metal pere. Poate ca nadejdea imitand paserea povestei( O mie si una de nopti) care zbura din arbur in arbur, luand cu dansa pretiosul talisman, facu sa straluceasca in ochii tai adimenitoare nada a fericirei, numai pentru ca sa te traga spre ea si apoi sa peara dupa un minut.
Daca dulcele ceasuri care da stralucire si placere pana si durerei au trecut acest fel; daca nadejdea nestatornica si iubita care te sprijinea in rapedele tau curs este perduta pentru de-a pururea; daca lumea nemilostiva a vestezit iluziile ce fac fericirea; vino langa mine, fiu a nenorocirei,eu iti pot da lacrimi pentru lacrimi!
Melodia III de Thomas Moore
Aceasta pagina a fost accesata de 2879 ori.
