Melodia LIII - Cant scos din "profetul invalit" a lui Khorassan de Thomas Moore
de Costache Negruzzi
Este un duh a carui suspine imbalsamite ard in aer si patrund pana in adancurile pamantului; cand un dulce colorit straluceste asupra fetelor, cand un tanar simtiment face a palpita inimile, duhul este aproape: cand buzele se intalnesc, duhul este acolo! Suflul sau este curat ca parfumul acestor flori, si ochii sai umezi ... oh! ei samana crinilor albastri, cand adierea zefirului clatina unda azurie impregiurul mladitelor lor!
Ma inchin tie! Ma inchin, o, puternice Dumnezeu, duh de amor si de fericire! ceasul ce iti este consfintit inainteaza: niciodata luna n-a raspandit o luce mai dulce si mai misterioasa, grabeste a veni! in numele fecioarei si a ostasului ce se insotesc rosindu-se, precum valurile si soarele de seara sa amesteca in orizon! Pe plansurile care patima face a raspandi, asemene picaturilor de ploaie ce cad din cerul inflacarat! Pe cea intai saltare de amor ce face a se bate inima junelui amorez! Pe fericirea de a se revidea! Pe durerea de a se disparti! Pe toate bucuriile ce tu ai dat muritorilor si care, daca ar trebui a tinea pururea, ar face un rai din pamantul acesta!
Te chiemam, putere inalta! Duh de dragoste si de fericire! Ceasul ce-ti este consfintit sa apropie, si niciodata o mai dulce luce n-a luminat un cer mai senin. Grabeste a veni!
Melodia LIII - Cant scos din "profetul invalit" a lui Khorassan de Thomas Moore
Aceasta pagina a fost accesata de 2621 ori.
