Melodia LX de Thomas Moore

Melodia LX de Thomas Moore

de Costache Negruzzi

Nu plangeti asupra acelor pe care valul mormantului i-a ascuns din ochii nostri in fericita dimineata a vietii, pan a nu vestezi pacatul racoare si junetea sufletului, pan a nu pangari pamantul aceea ce era nascut pentru ceruri. Moartea seca aceasta unda frumoasa pan a nu o pata durerea; ea ingheata in toata stralucire cursului sau. Ea va dormita pana ce un soare nemuritor va veni a topi recele ei lante, si o va da Edemului pe care ea inroureaza si unde s-a luat izvorul ei dintai! Nu plangeti etc.
Nu plangeti asupra tinerei sotii a Vallei, cea mai dragalasa si mai zburdateca dintre frumoasele noastre, care e acum perduta de-a pururea pentru noi. Pan a nu apuca a se-ntuneca primavareasca stralucire a vietii, cand florile racoroase iesite din ghirlanda amorului impodobea inca fruntea sa, duhul iubit fugi din lumea asta neguroasa, din care ea nu cunostea decat zilele soarelui; si imnele pe care cu un glas atat de dulce le murmura murind, buze pre atat de curate ca si ale sale, le rezisese in ceruri!
Nu plangeti asupra ei... in primavara vietii ea a zburat spre pamantul acel unde sufletul isi desfasura in sfarsit aripile sale; si acum, asemenea stelei ce se zareste pintre rece roua a serii, stralucitoare, priveste de sus plansurile care noi, varsam.




Melodia LX de Thomas Moore


Aceasta pagina a fost accesata de 1721 ori.