Melodia VI - Cant bahic de Thomas Moore

Melodia VI - Cant bahic de Thomas Moore

de Costache Negruzzi

Nu-mi mai zice, o, ingerul meu, ca bautura asta imbatatoare absoarbe placerea simtimentului sau vreo singura tanara cainta.
Crede-ma, numai cateva din manioasele tale cautaturi s-au facut nevazute subt stralucindile sale valuri. Niciodata nu sa perdu in șiroiul sau macar o singura raza iesita din sufletul sau din frumseta ta! Parfumul suspinelor tale, farmecul ochilor tai plutesc inca pe surfata ei și limpezesc cupa mea! Nu-ti inchipui deci, scumpe suflet, ca vinul poate lipsi inima mea de vrun singur vis de fericire. Asemenea fantanelor ce desteapta satea pelegrinului, cupa spumanda invioșaza și stralucește amorul!
Povestesc ca amorul avea in cereasca sa gradina doua roze roșatece de origina cereasca. El pusa pe una la ploaie ce cade cand straluceste arcul din cer, iar pe cealalta o scalda in vinul ferbator. Curand bobocii ce bausera roua cerurilor se vestezira si murira, in vreme ce acele pe care rubinoasele valuri le vapsisera, sa deschisera roze si frumoase ca tine, juna fata! Nu mai crede deci, scump ingere, ca vinul ar putea lipsi inima mea de vrun singur vis de fericire, asemene fantanelor ce desteapta infocarea pelegrinului, cupa spumanda inviosaza si straluceste amorul!




Melodia VI - Cant bahic de Thomas Moore


Aceasta pagina a fost accesata de 1643 ori.