Melodia XLV de Thomas Moore

Melodia XLV de Thomas Moore

de Costache Negruzzi

Asemenea unei raze a soarelui ce face a schinteia de mii focuri surfata apelor, in vreme ce, reci si intunecoase, valurile curg dedesubt, zambetul placerei poate colora chipul desi inima inghietata curge trist la ruinarea sa. Este o fatala aducere-aminte, o amara mahniciune care arunca umbra sa cea inghietata totodata preste bucuriile si preste durerile noastre, pe care viata nu le poate nici innegura, nici straluci, pentru care bucuria nu are balsam si intristarea ghimpi. Oh! acest gand sta in mijlocul veseliei ca o creanga moarta si fara frunze care revede stralucitoarele zile a verii; razele inviindului soare in zadar sa joaca impregiurul ei; ea poate zambi la lumina; dar ea nu va mai inverzi!



Melodia XLV de Thomas Moore


Aceasta pagina a fost accesata de 1604 ori.