Melodia XLVIII - Balada fromoasa Kathleen de Thomas Moore

Melodia XLVIII - Balada fromoasa Kathleen de Thomas Moore

de Costache Negruzzi


Langa lacul acela a carui posomorat tarm n-a raspuns niciodata la dulcea ciocarliei cantare, unde stanca rapoasa sa inalta in vazduh, sfantul Kevin, june inca, s-a dus sa caute somnul. " Aici, cel putin, isi zisa el cu liniste, nici o femeie nu va turbura odihna mea."Ah! bunul sfant nu cunostea acest sex viclean si tot ce poate intreprinde! El fugea de ochii Kathleenei, ochii acei de un albastru ceresc! Ea il iubisa cu tinerete si indelung, dorind ca sa fie el al ei cu totul, fara a gandi ca face rau. in orice loc sfantul putea a fugi, curand auzea usorul ei pas dupa el; de sa indrepta spre rasarit sau spre apus, ochii Kathleenei stralucea inca dinaintea lui. Culcat pe rapoasa stanca, in sfarsit doarme in pace, visand de ceriuri, si incredintat ca acolo, cel putin, zambirile unei femei nu-l vor urma. Dar nici cerul, nici pamantul nu sunt scapate de puterea acei ce iubeste, in acelas minut, cand el dormiteaza in liniste, Kathleen plange plecata pe dansul. Fara frica, ea a urmat pasii sai pana la locul acest salbatec si pustiit, si cand dimineata veni sa loveasca privirile sale, el intalni si dulcii ochi a Kathleenei. Ah! sfintii acestia au o inima prea cumplita! Furios, sare din asternutul sau, si cu o impingere pornita, o prapastuieste din varful stancei plecate. Glendalug! posomoratele tale valuri au fost mormantul frumoasei Kathleene; curand sfantul (vai, prea tarziu!) a priceput amorul sau si a gemut asupra soartei sale. "De ar putea, zisa, sufletul ei sa rapauseze in ceruri!" Atunci o dulce muzica a iesit din sanul lacului si s-a vazut umbra sa zambinda lunecand pe unda fatala.




Melodia XLVIII - Balada fromoasa Kathleen de Thomas Moore


Aceasta pagina a fost accesata de 1504 ori.