Melodia XL - Cant national de Thomas Moore
de Costache Negruzzi
Plangeti, plangeti, ceasul slavei voastre a trecut; revele voastre de slava au perit; fatalul lant din nou e ferecat si nu mai sunteti oameni! in zadar inima eroului a sangerat; glasul intaleptului in zadar a rasunat. Oh! Libertate! Daca flacara ta s-a stins odata, niciodata nu sa mai aprinde! Plangeti, poate in zilele viitoare vor invata a iubi numele vostru; mai multe fapte se vor destepta incungiurate de razele slavei, care au dormit indelunga vreme in defaimare! si cand vor trece prin jalnica insula unde odihnesc in sfarsit stapanul si robul, amirati vor intreba cum au putut niste astfel de injosite marii domoli inimi atat de viteze?
" Soartea asa a voit, vor zice ei; o ursita vrajmasa a urzit neunirea voastra: in vreme ce tiranii sa unea in ura lor, pe voi niciodata dragostea nu v-a unit! Dar inimile ce trebuia sa se impreune s-a departat una de alta; omul a pangarit aceea ce Dumnezeu ii dasa, pana ce s-a vazut blastemand altarul unde altii in genunchi chiema ajutorul cerurilor!"
Melodia XL - Cant national de Thomas Moore
Aceasta pagina a fost accesata de 2737 ori.
