Melodia XXXII - Balada de Thomas Moore

Melodia XXXII - Balada de Thomas Moore

de Costache Negruzzi


Ea purta rare si pretioase odoare. Toiagul ce il avea in mani era impodobit cu o stralucitoare veriga de aur, dar frumuseta ei intrecea schinteitoarele ei odoare si toiagul sau alb ca zapada. " Tinerico! Nu te temi ca vei rataci astfel singura si frumoasa in calea asta pustie? Fiii lui Erin sunt ei atat de buni sau de inghietati incat sa nu-i poata ademeni nici aurul nici femeia?"  " Domnule cavaler! Nu simt nici o grija, fiii lui Erin nu ma vor ofensa; caci, desi le sunt dragi cele frumoase si sculele aurite, domnule cavaler! dar le sunt dragi mai mult cinstea si virtute!" Ea si-a urmat calea si fecioreasca ei zambire a protectat-o si a luminat-o prin toata Insula Verde. Fie pentru d-a pururea binecuvantata acea ce sa increzu cu totul in cinstea si fala Erinului!




Melodia XXXII - Balada de Thomas Moore


Aceasta pagina a fost accesata de 1590 ori.