Melodia XXXVI - Taranul irlandez catre amoreza sa de Thomas Moore

Melodia XXXVI - Taranul irlandez catre amoreza sa de Thomas Moore

de Costache Negruzzi

Pintre dureri, pintre primejdii, zambire ta a veselit calea mea si a acoperit cu florile nadejdei spinii ce ma impregiura. Cu cat era mai posomorata soartea noastra cu atata curatul nostru amor stralucea de o mai vie lumina. Curand rusinea sa prefacu in slava: frica dete loc celui mai infocat zel. De unde eram rob m-am facut iarasi slobod in bratele tale, si sufletul meu binecuvanta durerile ce ma costasa dragostea ta. Ravala ta era cinstita cand pe tine te adapa cu ocari si dispretuire; tu purtai o cununa de spini in vremi ce aurul impodobea fruntea ei. Ea ma chiema in templile sale cand tu plangeai ascunsa in pesteri. Prietenii sai era toti tirani; iar ai tai, vai! era robi; si insa eu as iubi mai bine a dormi la picioarele tale in mormantul meu decat a priimi o insotire ce o urasc sau a te lipsi macar de un singur din gandurile meii. Te clevetesc cu misalatate acei ce zic ca dorintele tale sunt fragede. Daca tu ai fi fost necredincioasa, obrazii tai n-ar fi atat de galbeni! Mai zic ca ai purtat atat de mult aceli lanturi de defaimare incat ele au lasat pe inima ta slugareasca si adanca lor in tiparire. Oh! nu-i crede! Nici un lant n-a putut supune acest suflet inflacarat. Unde straluceste duhul tau, acolo straluceste si libertatea, unde este duhul Domnului acolo este si slobozenie.



Melodia XXXVI - Taranul irlandez catre amoreza sa de Thomas Moore


Aceasta pagina a fost accesata de 1351 ori.