Melodia XXXV - Elena sau Dama de Rosna de Thomas Moore

Melodia XXXV - Elena sau Dama de Rosna de Thomas Moore

de Costache Negruzzi


Va aduceti aminte de Elena, fala satului nostru. Dulce si modesta, ea binecuvanta soartea sa, de cand William Streinul a luat-o de sotie si amoriul impodobeste cu lumina sa smeritul lor lacas. Ei au calatorit impreuna in viata, batuti de vanturi. in sfarsit, William zisa cu intristare: "Aidem sa cautam noroc in alte campii". Elena suspina si parasi smeritul ei bordei.
Ei nemernicira osteniti pe cai pustii; inima junei sotii era stransa, cand pe la sfarsitul unei zile de vifor, vazura de departe trufasele turnuri a unui castel radicandu-sa pintre copaci, "in asta seara, zisa junele sot, vom cere acolo un adapost. Vantul e rece si ceasul tarziu." El suna din corn cu un aer maret si portarul sa inchina cand ei trecura preste pragul portii.
"Bine ai venit, nobila dama, striga junele sot; castelul acesta e al tau, precum si acest codru intunecos." Ea il socoti smintit; si insa el spunea adevarul. Elena e dama de Rosna-Hal! Lordul de Rosna iubeste cu tinereta pe acea a carui amor si credinta il castiga William Streinul; si lumina fericirei, subt aceste aurite locuri, straluceste tot astfel de curata ca si subt smeritul coperemant de papura!





Melodia XXXV - Elena sau Dama de Rosna de Thomas Moore


Aceasta pagina a fost accesata de 1548 ori.