Pentru necredinta

Pentru necredinta

de Costache Negruzzi


Necredinta este o izgonire cu totul a slavii lui Dumnezau, iar necredinciosul nu vre sa stii nici un Dumnezau, decat ca lumea este raiul sau, si el insus idolul sau. Catra celi sfinte inima sa esti o bucata de carne moarta cari nu samtasti nici frica, nici grij, nici mustrari de cuget. Alt stapan nu are decat poftile lui. Minte esti robul sau, legea - comedie lui, samtare - evanghelie lui si pofta trupului sau - canonul credintii sale. Pe efsevie atunci invata a o fatarnici sau a o difaima, cand stie ca sa va folosi de dansa. De nu sa va intampla bine vreo lucrare a lui, hulesti pronie si pe Dumnezau, pe care il difaima, iar de sa va intampla dupa dorinta lui, o socoteste urmare a norocirii sau a mintii sale: norocul este idolul la cari sa inchini si pe cari il cinstesti. Ilicrinia ii slujasti numai pentru luare in ras. El dreptataluiesti toate rautatile si ocarasti toate faptile bune; nu is poate aduci aminte de moarte fara groaza si blestem, de cari sa si temi mai mult decat de pedeapsa, caci de ea esti incredintat, iar de pedeapsa sa afla la indoiala. El mergi des pe la locurile celi sfinte, dar pentru pitreciri ca la theatru, ca sa-s sature ochii si urechile si ca sa iei noua materii de hula. O, cum calca si celi ominesti si dumnezaiesti, cat agiunge sa-s mareasca! si de n-ar purta trup ominesc, ar pute zaci cineva ca esti mai mult drac decat om.




Pentru necredinta


Aceasta pagina a fost accesata de 1517 ori.