Carjaliul
de Costache Negruzzi
Carjaliul era de neam bulgar, in limba turceasca carjali insemneaza brav, indraznet, adevaratul lui nume nu il stiu. Carjaliul cu faptele lui adusese groaza in toata Moldavia. Pentru ca sa dau oarecare idee de el, voi povesti una din izbandele lui. intr-o noapte el si arnautul Mihalache au napadit amandoi pe un sat bulgaresc. L-au ars, puind foc de ambe capetile, si au inceput a umbla din coliba in coliba. Carjaliul taia si Mihalache prada, amandoi striga: Carjali! Carjali! Satenii da om piste om. Cand Alexandru Ipsilant proclama revulutia si incepu a-si aduna oaste, Carjaliul ii aduse si el cativa vechi d-ai sai camarazi. Adevaratul scop a Eteriei, lor le era nestiut, dar razboiul le infatosa prilejul de a se imbogati cu cheltuiala turcilor si poate si a moldavilor-si aceasta lor le parea destul de inteles. Alexandru Ipsilant era brav personalic, dar nu avea insusirile trebuitoare pentru rolul de care se apucase cu atata foc si atata nesocotinta. El nu se putea invoi cu oamenii cu care era silit a comanda. Ei nu avea catre dansul nici stima, nici incredintare. Dupa nenorocita bataie, unde a perit floarea junimei grecesti, Iordache Olimbioti l-a sfatuit sa se departeze, si a luat el locul lui. Ipsilant fugi in hotarile Austriei si de acolo trimise blestemurile sale acelor oameni pe care el ii numea slugi, fricosi si nevrednici, insa cea mai mare parte din acesti fricosi si nevrednici a perit in zidurile manastirei Secu sau pe tarmul Prutului, aparandu-sa disperat improtiva unui neprietin inzecit de tare. Carjaliul se afla in batalioanele lui Gheorghe Cantacuzin, pentru care se poate repeta tot acele ce s-au zis de Ipsilant. in ajunul bataii de la Sculeni, Cantacuzin ceru la guvernul rusesc voie sa intre in carantina noastra. Ostile lui ramasera fara comandir; dar Carjaliul, Sofiano, Contoguni si ceilalti n-avea trebuinta de comandir.
Pare-mi-se ca bataia Sculenilor nimeni n-a descris-o in tot atingatorul ei adevar. Sa-si inchipuiasca cineva 7 arnauti, albanezi, greci, bulgari si de tot soiul, neavand nici o idee de arta razboiului, si inapoindu-se intru vederea a mii calarime turceasca. Aceasta ceata s-a lipit de malul Prutului, si a asazat inaintea lor doua turnirele aflate la Iasi in Curtea domneasca, cu care impusca la ospete si teremonii. Turcii ar fi voit sa se slujasca cu cartuse, dar n-au cutezat fara voia guvernului rusesc: cartusele negresit ar fi trecut in partea noastra. seful carantinei (mort acum), patruzeci de ani slujind in slujba osteneasca, de cand era nu auzise suieratul gloantelor; dar aicea Dumnezeu l-a miluit sa-l auza: cateva au bazait pe la urechile lui. Mosneagul sa facu foc de manie, si ocari pentru aceasta pe maiorul unui reghement de vanatori ce se afla la carantina, maiorul, nestiind ce sa faca, a alergat la raul pe malui carui sa heretea delibasii si i-a amerintat cu degitul. Delibasii, vazand aceasta, s-au intors si au fugit, si dupa ei tot corpul turcesc. Maiorul ce i-a ingrozit cu degitul, se numea Horcevski. Nu stiu ce sa va fi facut. A doua zi insa, turcii au atacat pe eteristi, necutezand a intrebuinta nici cartuse, nici boambe, s-au hotarat improtiva obiceiului lor sa se slujasca cu arma alba. Lupta fu ferbinte, se dumica cu iataganile; in partea turcilor se vazura suliti, lucru ce pan atunci ei nu avea; acele suliti era rusesti: Zaporojanii se ostea in randurile lor. Eteristii, dupa hotararea imparatului nostru, putea trece Prutul ca sa scape in carantina noastra. Ei incepura a trece. Contoguni si Sofiano au ramas cei de pe urma pe malul turcesc. Carjaliul, ce sa ranise de cu seara, era acum in carantina. Contoguni, fiind foarte gros, se rani de o sulita in pantece. El c-o mana a ridicat sabia, cu ceealalta a apucat sulita dusmaneasca, a infipt-o in el mai adanc, si prin acest chip a putut ajunge cu sabia pe ucigasul sau si impreuna cu el a cazut. Tot se sfarsi. Turcii ramasera biruitori. Moldavia se curati, ca la 600 arnauti se imprastiara prin Besarabia; nevazand nici un chip de a se hrani, toti au fost datori Rusiei pentru ocrotirea ce le a aratat. Ei traia nedetelnici si nedesfranati; totdauna ii putea vedea cineva in cafenelile semi-turcesti ale Besarabiei, cu ciubuce lungi in gura, sorbind din felegene spuma cafelii. infiratile lor peptare si ascutitii iminei rosi incepea a se invechi; dar incanafatele lor fesuri tot atarna inca pe o ureche si iataganile si pistoalele lor straluceau pe jumatate iesite din latele lor cingatori. Nimeni nu se jaluia de dansii, si nici nu era de gandit ca acesti ticniti saraci era cei mai vestiti hoti ai Moldaviei, tovarosii groaznicului Carjaliu; si ca el insul era intre dansii. Pasa, ocarmuitor din Iasi, afla de aceasta si, pe temeiul asezamintelor de pace, ceru de la Ocarmuirea ruseasca redarea talharilor. Politia facu cercetari, si afland ca Carjaliul era cu adevarat in Chisinau, il prinsa in casa unui calugar, fugit intr-o seara, cand cina in intunerec cu sapte camarazi ai sai. Carjaliul fu pus subt caraul. El nu tagadui adevarul si se numi indata, insa - adaoga - din ceasul ce am trecut Prutul nu m-am atins nici de un par de avere streina; n-am strambatatit nici pe cel mai prost tigan. Pentru turci, pentru moldavi, pentru valahi, cu adevarat sunt talhar, dar pentru rusi sunt oaspe. Cand Sofiano, sfarsind toate cartusele lui a venit la noi, la carantina, ca sa adune de pe la raniti, pentru cele de apoi incarcaturi, bumbi, cuie, lantuje si manere de iatagane, eu i-am dat douazeci beslii ce aveam si am ramas fara bani, stie Dumnezeu ca eu, Carjaliul, traiesc cu milostenia! Apoi pentru ce rusii ma dau acum la dusmanii mei?" Zicand aceste, Carjaliul tacu, asteptand in liniste hotararea soartei lui. Nu astepta mult. Gubernul, nefiind dator a privi pe talhari despre partea romantica, si incredintat de dreptatea cererii, porunci sa trimeata pe Carjaliul la Iasi. Un om de duh si de inima, atunci tanar necunoscut, impiegat (cinovnic), care acum tine un insemnat post, indata mi-a descris calatoria lui. La poarta inchisorii sta caruta de posta... (Poate ca nu stiti ce este caruta; asta e o mica trasura impletita, la care nu demult inca, obicinuia a inhama cate sase sau opt cai. Un moldavean mustacios, cu cusma flocoasa de oaie in cap, calare pe unul din ei, din minut in minut chiuie si plesneste cu biciusca, si calutii lui merg destul de iute. Daca vrunul din ei sta de osteneala, el il deshama suduind grozav, si il lasa pe drum, fara a se mai griji de soarta lui. La intoarcere e sigur ca-l va gasi la acelas loc, pascand in ticna iarba verde. Adeseori se intampla ca drumetul ce pleca de la o stanta cu opt cai ajungea la cealalta cu doi. Asa era cu vreo cincisprezece ani mai in urma. Acum insa in rusita Besarabie s-a asezat inhamatura ruseasca si trasuri rusesti.) O asa trasura sta la poarta temnitii la anul 1821 pe la sfarsitul lunei lui septemvrie. Jidoavce, fosnind cu pantofii cu manece atarnate, arnauti cu ferfenitoasa si pitoreasca lor imbracaminte, frumoasele moldavence cu oachesii lor copii in brate, incunjura caruta. Barbatii tacea, femeile cu o ferbinte nerabdare astepta ceva. Poarta s-a deschis, si cativa ofiteri de politie au iesit in ulita; dupa dansii doi soldati aducea pe Carjaliul in obezi. El semana ca la treizeci ani. Trasurile smolitei lui fete era regulate dar groase. El era nalt, lat in spete, si de obste in el se inchipuia o neobicinuita putere fireasca; o cealma pestrita ii infasura d-a curmezisul capul; o cingatoare lata imprejura talia lui suptire; o dulama de postav gros, vanat, cretii ingusti a camasii, ce-i cadea mai sus de genuchi, si frumosii iminii alcatuia restul imbracamintei lui. Chipul sau era fudul si lin.
Unul din impiegati, batran, rosu la fata, imbracat c-o uniforma numai urzeala, la care spanzura trei bumbi, agata de o bucata de carne ce ii tinea loc de nas, ochilarii sai de madem, desfasura o hartie si plecandu-sa, incepu a ceti in limba moldoveneasca. Din cand in cand sa uita trufas la legatul Carjaliu, pe care, cum se vede, il privea hartia. Carjaliul il asculta cu luare-aminte. Impiegatul sfarsind citirea, stranse hartia, striga la norod sa se dea in laturi - si porunci sa se apropie caruta. Atunci Carjaliul s-a intors spre dansul si i-a zis cateva vorbe in limba moldoveneasca; glasul lui tremura; fata i se schimba, planse si se arunca la picioarile impiegatului politienesc, facand sa rasune lanturile lui. Politianul spariindu-sa, s-a inapoiat cu frica; soldatii vrura sa-l ridice, dar el sa scula singur, isi ridica lanturile, sa sui in caruta si striga: "Aide!". Jandarmul s-a pus langa el, moldaveanul a plesnit din biciusca, si caruta a plecat.
- Ce ti-a spus Carjaliul? intreba tanarul impiegat pe politian.
- El, vezi dumneata, m-a rugat ii raspunse zambind politianul, sa am in grijire de femeia si de copiii lui, care lacuiesc intr-un sat bulgaresc nu departe de Chilia. El sa temea vezi dumneata, sa nu patimeasca si ei pentru dansul ; oameni fara socoteala, vezi dumneata.
Povestirea tanarului impiegat mult m-a atins, imi era mila de bietul Carjaliu, multa vreme nu am stiut nimica de soarta lui. Dupa trecere a cativa ani, m-am mai intalnit cu tanarul impiegat, ne am luat la vorba de cele trecute; dar prietinul dumitale, Carjaliul, nu stii ce s-a facut cu el? am intrebat.
- Cum sa nu stiu, mi-a raspuns, si imi spuse acestea: Carjaliul adus la Iasi, s-a infatosat la pasa care l-a judecat sa-l puie in teapa; iar executia s-a lasat pana la o sarbatoare. Pana atunci l-au pus la opreala.
Pe inchisul il strajuia sapte turci, oameni simpli si, in sufletul lor, talhari ca si Carjaliul; ei il stima si dupa obiceiul Orientului, asculta minunatele lui povesti. intre pazitori si pazit s-a intemeiat o stransa legatura; intr-o zi carjaliul le au zis:
- Frati, ceasul meu e aproape; nimeni nu scapa de ceea ce-i este scris, curand o sa ma despart de voi, as voi sa va las o pomenire despre mine.
Turcii au lungit urechele.
- Frati! a urmat Carjaliul, sunt trei ani, cand talhaream cu raposatul Mihalache, am ingropat in camp, nu departe de Iasi, o caldare cu galbeni. Acum sa cunoaste ca nici eu, nici el, n-o sa avem parte de asta comoara, asadar, luati-o voi si o impartiti frateste.
Turcii putin de nu si-au iesit din minti, au inceput a vorbi cum ar putea sa gaseasca scumpul acela loc, si au incheiat ca Carjaliul sa li-l arate. innopta, turcii au scos obezile din picioarile inchisului, i-au legat manile cu o franghie si s-au dus cu el afara din oras.
Carjaliul ii tot ducea, tiind o directie, dintr-o vale in alta, au mers mult, in sfarsit Carjaliul statu langa o piatra mare, masura doisprezece pasi, batu cu piciorul si zise: "Aici." Turcii s-au asezat, patru au scos iataganile si au inceput a sapa, trei au ramas de paza. Carjaliul s-a pus pe piatra si privea la lucrul lor.
- Ei, ce? N-ati mai ajuns? intreba el.
- inca nu, raspund turcii, si sapa incat curgea dupe ei sudoarea siroi.
Carjaliul incepu a arata nerabdare.
- Ce oameni mangositi! ?zise el? nici niste pamant nu stiu sapa cum sa cade! Eu as fi ispravit in doua minute.
Baieti, deslegati-mi mainile si imi dati un iatagan.
Turcii s-au gandit si s-au pus la sfat. Ce! - au hotarat ei - hai sa-i deslegam mainile si sa-i dam un iatagan. El e unul, noi suntem sapte. si turcii i-au deslegat mainile, si i-au dat un iatagan. Iata, deci, in sfarsit, Carjaliul slobod si inarmat. Ce-a trebuit el sa simta!... El s-a pus la sapat cu harnicie, strajerii ii ajuta... deodata el izbeste cu iataganul intr-unul din ei, si lasand ferul infipt in sanul lui, ii smaceste din cingatoare amandoua pistoalile. Ceilalti sase, vazand pe Carjaliul inarmat cu doua pistoale, au rupt-o da fuga.
Carjaliul acum talhareste imprejurul Iasului. Nu de mult a scris el domnului, cerand de la dansul cinci mii lei, si ame-nintand, daca nu i se vor da, ca va arde Iasul si va ajunge pana la domnul. Cinci mii lei i s-au trimis.
Cum va pare Carjaliul?
Carjaliul, creat de d. Puskin a fi un talhar a la Salvator Rosa, a fost din impotriva un hot foarte nepoetic. Daca a cerut cinci mii lei (de care ma indoiesc), si mai ales de i s-au dat (care nu crez), nu stiu. stiu atat, ca groaznicul Carjaliul care scapase de teapa turceasca, nu scapa de spazuratoarea moldoveneasca, unde se sfarsi foarte prozaiceste la 1824.
Carjaliul
Aceasta pagina a fost accesata de 2996 ori.
