Parte intai
de Costache Negruzzi
Tu vrei, iubita me prietina, sa-ti fac prescriire ratacirilor tineretii mele, orisicat ar fi ea de neplacuta; ceea ce tu poftesti este pentru mine o poronca neurnita, nu-ti voi tagadui nimica; si fara sa te supar prin un inainte cuvant suparatori, iti voi discoperi pana si celi mai mici impregiurari a unii curvii infricosate, intru care odinioara am fost adancita.
Adivarul va povatui condeiul meu. Nu ma voi osteni a acoperi nici cu ce mai suptiri gaza scriire me: voi zugravi lucrurile dupa fire, fara sa ma tem ca voi jigni legile bunicuviinta, cari nu sunt facute pentru niste persoane atat de prietini precum noi. Afara de aceasta, tu ai o cunostinta foarte adanca de desfatarile celi adivarate, pentru ca prescriere lor sa te scandalisasca. Tu stii ca oamenii cu duh si cu gust au ca o datorie a-si impodobi eticurile cu feliuri de goliciuni, cu toate ca, temandu-sa de a rani ochii subtiri, nu le pun in sama lor. Sa trecim la istorie me: fiind copil, ma nume Frantisca Hil. Eu sunt nascuta din niste parinti foarte saraci intr-un satisor langa Liverpool, Lencashire.
Tatal meu, pe cari slabaciune il opre de a lucra la lucrarile celi de tara, de abie pute vietui cu un masurat venit ci ave, facand mreji si voloaci, pe care maica-me nu il mai mare, macar ca tane un pansion de copile a megiesilor. Ei avusasa multi copii din care numai eu ramasasam. Educatie me pana la varsta de 14 ani au fost din celi mai proaste. A ceti, zicand a sloveni, a festeli hartii si a coasa indestul de rau era toata stiinta me. Cat pentru prensipurile meli, ele sa cuprinde in o frica si o rusine fireasca la firea noastra de cari curand ne mantuim cu plata nevinovatiei. Buna me mama era totdeauna atat de empedosata de scoala sa si de ale casii suparari, incat pre putina vremi intrebuintasa spre a ma-nvata ceva. Pe langa aceasta, si cum nu stie ci vra sa zica rau, nici pute a-mi da vreo invatatura cari sa ma aperi de el. intrasam in anul al 15-le a vrastii meii, cand iubitii si jalnicii mei parinti au murit de varsat nu multe zile unul dupa altul. Eu m-am aflat prin moarte lor o ticaloasa orfelina, fara agiutori si fara prietini (caci tatal meu, care era din comitatu Kentului, sa asazasa dupa intamplari in acest loc). si pe mine aceasta boala molepsitoare m-au lovit, dar foarte usor si fara sa-mi ramaie nici un samn. Sa trec la adivarata mahniciuni intru cari aceasta paguba m-au aruncat. Vreme si diiathesis a tineretii au sters foarte degraba din aducere me aminte aceasta trista epoha. O tanara fimei, cu numile Esthir Davis, ci sa afla atunci in satul nostru, era sa-s intoarca negresit la Londra unde ea se afla slujind: ea mi-au zis sa o urmez, incredintandu-ma ca ma va agiuta atat cu sfaturile cat si cu creditu sau, ca sa ma asaza. Cum nu sa afla nimine in lumi cari sa poarte grija de stare me, am priimit indata punere inainte a acestii fapturi, hotarand de a-mi cerca norocul, cercare cel mai adesaori mai de primejdie decat de folos, atat la barbati cat si la fimei. Eram plina de merare, de minunile cari Esthir Davis imi poviste de Londra: trebuie numai sa agiung ca sa vad leii de la cetate, craiu, familie craiasca, mavsoliile de la Veistminster, comedie, opera; in sfarsit, toate lucrurile celi frumoasa cu cari ea atate perierghie me prin povestirile ei celi frumoasa. Dar istoriile ei celi mai interesate era ca multe dame de tara saraci aflasa chip prin purtare lor ce buna a sa imbogati, atat eli cat si ai lor; ca multe fete cu fapte buni sa maritasa dupa stapanii lor cari astazi le purta cu carata, ca stie inca pe unile ci sa facusa duchesa; ca norocul faci tot si ca si noi o-s putem pretendirisa aceasta. Luand curaj prin niste asa magulitoare prorocii, m-am grabit a lua mica me clironomie cari, scotandu-sa datoriile si cheltuielile ingroparii, sa suie la 8 ghinei si 17 silinci. Am pus rufile meli intr-o cutii si asa am purces cu caruta de la Shengher. Povatuitoare me mi-au slujit de mama pe tot drumu. Pentru cari au socotit de cuviinta de a-i plati ducire sa pan la Londra. Ea au facut intru adivar lucrurile cu mustrari de cuget si au iconomisat punga me ca cand ar fi fost a ei. Dupa ce am agiuns, Esthir Davis in protecsie caria ma nadajduiam tare, m-au lasat increminita, zacandu-mi aceste cuvinte: slava lui Dumnezau, am venit bine; acum ma duc indata acasa; cauta de te vara la cineva sluga cat poti mai degraba: nu gandi ca nu-i gasi loc, aici sunt o gramada, te sfatuiesc sa te duci la bureau (Viceai). Pentru mine, de t-oi gasi, indata te-oi instiinta. Pan atunci, bini-ai faci sa-ti tocmesti o odai... iti poftesc mult noroc... am nadejdi ca-i fi totdeauna fata cinstita si nu-i necinsti pomenire parintilor tai. Dupa aceasta frumoasa dascalie m-au complimentarisat si s-au dus.
Am samtit cu o amaraciuni nepovestita, cruzime purtarii sale, de abe sa dusasa si am inceput a plange, care m-a mai usurat ceva, dar nu incat sa-mi linisteasca desavarsit duhul asupra necazului intru cari ma aflam.
O sluga a hanului au pus varf necazurilor meii, intrebandu-ma de n-am trebuinta de ceva. I-am raspuns cu prostii ca n-am: dar ca il rog sa mi sa dei o lacuinta pe noapte aceea. Hangita s-au aratat si mi-au zis cu raceala fara sa-s induri de stare intru cari ma vide. Ca mi sa va da un pat pentru un seling si ca, neandoindu-sa ca n-avem prietini in oras, adaozi imi pot cata de treaba. Cum m-am vazut ca am un pat, am mai dobandit curaj si am hotarat sa ma duc adaozi la biuro a caruia adres me-l insamnasa Esthir Davis. Nirabdari ce avem de a-mi implini scoposul meu m-au facut sa ma manec de dimineata. M-am imbracat indata cu celi mai frumoasa podoabi ce avem din sat si, lasand in mana hangitii bocceluta me, m-am dus drept la locul ci-mi era insamnat.
O matroana batrana tane aceasta casa. Ea sade langa o masa pe cari era un mare izvod, pe care sa vide insamnati dupa aflavita un nenumarat numar de adresuri. M-am apropiet de aceasta cinstita persoana cu ochii plecati, cu multa cucernicii, trecand printr-o mare multami de oameni cari era adunati tot pentru ace pricina. I-am facut o giumatate de duzina de complementuri de tara, aratandu-i plecata me ceriri. Ea mi-au dat audientii cu toata ingamfare si seriozitate unui mic ministru de stat si, cantarindu-ma cu ochiul, ea mi-au raspuns, dupa ce m-au facut intai sa dau un siling, ca conditiile pentru fimei era foarte rari si mai vartos pentru mine cari nu samanam vrednica pentru lucrurile celi de ostineala. Cu toate aceste, va cauta in carte sa de era vrun lucru de care sa fiu vrednica, dupa ce va da drumul unora din mustereii sai.
M-am tras intristata inapoi si mai diznadajduita de raspunsul acestii vechi antici. Pentru ca sa ma mai ieu insa, am indraznit sa-mi primblu cautatura pe cinstita adunari intru cari ma aflam si printre cari am vazut o dama groasa cu o fiziognomii taraneasca, ca de vreo 50 de ani, cari ave ochii tintiti cu lacomii la mine, ca cand ar fi vrut sa ma manance. intaiasi data m-am cam sastisit; dar un tainic santiment de iubire de sine, facandu-ma sa ieu lucrul in favorul meu, mi-am dizvalit grumazii cum am putut mai bine, sarguindu-ma a ma arata cel mai bine ce sa va pute. in sfarsit, dupa ce m-au privit cat au vrut, s-au apropiet de mine cu un ifos bland si m-au intrebat de voiem sa intru in slujba? La cari i-am raspuns, inchinandu-ma, ce voiam. Adivarat, au zis ea, venisam aici ca sa caut o fata... Socotesc ca dumta esti buna.. . Fisiognomie dumitale nu mai are trebuinta de chezasii.. . Caci, draga me, trebui tare sa iei sama, Londra ii un loc blastamat.. . Ceea ci eu iti cei etti ascultare la sfatuirile meii, si sa te feresti de adunarile celi raii. Ea au adaos si alte cuvinte spre a insala o nevinovata de la tara ci sa socote pre norocita ca au aflat-o asa conditii, caci imi inchipuiem ca am a faci cu o cinstita dama. in vreme aceasta baba ce cu izvodu, in fata careia sa pitrecusa asezare noastra, imi zambe in chip ca eu, ca o proasta, gandem ca ii pare bine pentru buna me asazari; am aflat insa pe urma ca amandoua babile era unite ca talharii in iarmaroc si ca aceasta cinstita casa era o magazie de unde madam Brovn, stapana me, adesaori lua provizioane pentru mustereii sai. Ea era atat de multamita ca m-au intalnit, incat, de frica sa nu ma scape, m-au aruncat indata intru o trasura si, scotandu-mi bocceluta de la tractirul unde eram, am mers de ne-am scoborat drept la casa ei, ulita N.N. Chipul locului, gustul si curataneia mobililor nu au micsorat ideea ce buna ce luasam pentru locul meu. Nu ma indoiem ca nu eram intr-una din casile celi mai cinstite. indata ce am intrat, stapana me au inceput intru a-mi zici ca socotinta sa era ca noi sa traim cu familiaritate impreuna, ca ea ma luasa mai mult ca sa-i fiu de companii decat sa o slujasc si ca, de-oi vre sa fiu buna fata, ea va faci pentru mine mai mult decat maica-me ce adivarata. La cari eu cu prostime i-am raspuns, facand vro, vrednici de ras complimenturi, dar atata ii sunt supusa sluga plecata. Dupa un menunt, batand in palme, o mari fata dizmatata au venit. Marto, i-au zis madam Brovn, am tocmit pe aceasta tanara persoana ca sa iei sama de camesi; du-te de-i arata odaia, iti poroncesc insa sa o privesti ca pe o alta eu; caci, sa-ti spui drept, atata-mi place chipul ei incat, zau, nu stiu ce voi fi vrednica sa fac pentru ea.
Marta, cari era o tolina vicleana de celi intai in mestesug, m-au heretesat cu plecaciune si m-au dus in randul al doile, intr-o odai in dos, unde era un foarte bun pat pe cari eram sa-l impart, dupa cum mi-au spus ea cu o ruda a madamii Brovn. Dupa cari ea mi-au facut panighirica a bunii si scumpii sali stapane, incredintandu-ma ca eram foarte norocita ca am cazut in niste mani asa bune; ca nu era cu putinta sa intalnesc mai bun; ca sa vedi ca m-am nascut cu cununa; ca ma pot lauda ca am facut un bun noroc, intr-un cuvant, ea mi-au zis si alte sute taranii de-aiestea, vrednici de a-mi deschidi ochii, de as fi avut cel mai mic praxis.
Au sunat o a doua oara: noi ne-am scoborat si eu m-am dus intr-o sala unde era pusa o masa de trei persoane. Stapana me ave atunci cu dansa ace socotita de ruda pe care trebile lumii sa invarte. Educatia me era incredintata sarguintii sale si, dupa acest plan, sa pusasa la caii ca sa ne culcam impreuna. Aice mi s-au facut un nou examen din parte cuconitii Febii, gubernatii meli, cari au avut bunatate a ma afla iarasn pe planul sau. Am avut cinste a sade la masa intre acesti doua dame ale carora cautaturi si luari-aminte imi vesalie sufletul. S-au hotarat sa nu ies din casa pan mi sa vor faci strai dupa rangul ci trebuia sa am langa stapana-me. Dar acesta era numai un profasis: madam Brovn nu voie sa ma vada nimine pan va gasi un mustereu pentru ficiorie me pe cari prostie me o face sa giudeci ca o am. De la vremi de masa si para sara n-au urmat nimica vrednic de a sa spuni. Ceasul culcarii sosind, fiistecari ne-am suit in odaia sa. Febe, care au luat sama ca-mi era rusini sa ma dizbrac dinainte sa, singura ea mi-au luat indata batista de la pept, rochia si camesa. Atunce, de rusini ca ramasasam goala ca un felter, m-am bagat subt ogheal, unde prietina m-au urmat. Febi ave cam la 25 de ani, samana insa ca ari zaci mai mult prin lungile si ostenitoarile sale slujbe cari o salisa a sa faci pezevenchi inainte de vremi.
***
Doua zile dupa intamplare cabinetului, sculandu-ma dupa intamplare mai demineata decat altdata, si toata lume dormind inca, m-am scoborat intr-o gradinuta ca sa ma racoresc, unde n-avem voi sa merg cand era musterei in casa. M-am foarte spaimantat mergand printr-o sala, sa vad un tanar om ci dorme intr-un jilt. M-am apropiet, prin o fireasca plecare a fimeilor, ca sa-i vad fisiognomie. Dar, o, ceriule! ce priveliste! Cu neputinta imi este a arata impresioana ci au facut asupra-mi aceasta minunata videri. Nu, scump, si dulce ipochimen a plecarilor meii celor duioasa. Nu voi uita niciodata acest norocit menunt unde ochii mei plini de mierari te-au slavit pentru ce dintai data... Mi sa pari ca te vad iaras intr-aceeas saderi de atunci.
inchipuiesti-t, buna me prietina, un tanar de 18 pe 19 ani, placut si frumos ca ingerii, sau adu-t aminti de toati frumusatale fiiului Afroditii si starea cea frumoasa in cari l-au gasat psahi cand l-au vazut dormind. Inima mi sa bate, tremuram in starea in cari ma aflam. Nu stiem ci sa fac. Pentru tot binile din lume nu as fi vroit sa scap prilejul de a-i vorovi, nu indraznem insa, facand ca ma stapane o frica, in sfarsat, dragostea mea m-au imbarbatat, l-am apucat incet de mana si l-am trezit, intai s-au aratat ca l-am inspaimantat si, ca cand i-ar fi parut rau ca i-am starnit somnul, dar dupa ci s-a uitat la mine, m-au intrebat ci ceas esti. I-am spus, adaogand, ca m-am temut sa nu raceasca, sazand asa afara, mi-a multamit cu o dulceata cari sa potrive cu aceea a ochilor sai, el nu sa indoie ca eu eram una din pansaonirile acestii scoli si ca venisam ca sa-l slujasc. Cu toati acestea, sau ca s-au temut sa nu ma obijduiasca, sau ca politica sa cea fireasca l-au marginit in hotarale cinstii, mi-au vorbit cu politica si m-au si sarutat; mi-au zis ca, dac-oi vre sa petrec un ceas cu dansul, nu-m va pare rau. Cu toati ca dragostea ce sa nascusa ma indemna, ma temem sa nu ma prinda oamenii casii. I-am raspuns ca, pentru niste pricini pe cari n-am vremi de a i le talmaci, nu pot sade mai mult cu dansul si, cini stii poati, de-l voi mai vide in viiata me; acest cuvant insa l-am zis cu o adanca suspinari. Acest tanar vrednic de iubit cari, dupa cum am aflat pe urma, nu s-au atins mai putan de figura me precum si eu de a sa, m-au intrebat cu graba de voiesc sa sad impreuna cu dansul, adaogand ca degraba im va gasa o odai si va plati ceea ci eram datoari in casa madamii Brovn.
Orisicata era nebuniia de a priimi o asa puneri inainte di la un necunoscut, cari era pre tanar pentru ca sa sa poata cineva incredinta pornirea dragostii de cari ma samtam cuprinsa nu-m da vremi a giudeca. I-am raspuns tremurand ca ma arunc in bratale sale si ma las orbeste asupra sa, ori di esti cu curatanii, sau ba. Era catava vremi di cand, pentru ca sa scapi de intamplarile celi neplacuti a orasului, el cauta o fata cari sa-i placa: bunul meu noroc l-au nastavit di i-am placut si indata am si pus la cali aceasta targuiri.
Planul nostru au fost ca, a doua za la 7 ceasuri dimineata, sa ies din casa si sa ma duc in marginea ulitii undi el ma va astepta cu o careta gata. I-am spus sa nu dei a intalegi ca m-au vazut, pentru niste pricini cari pe urma i le voi spune. Dupa aceasta, temandu-ma ca, prin nebagari de sama, sa nu sa strice scoposul nostru, am fugit dinaintea sa si m-am suit in odaie me, fara sa fac huiet. Febi dorme inca: m-am dizbracat incet si m-am pus in pat cu inima vesala si ingrijita. in vremea aceasta, singura nadejdi de a-m stampara focul cati putan-putan, mi-am imprastiat frica. Sufletul meu era atat de pironit la acest tanar, cat as fi vrut sangili sa-l vars ca sa-l vad si sa ma bucur un menunt de dansul; el ar fi putut faci cu mine ce-ar fi vrut. Viiata me era a lui, m-as fi putut socoti norocita sa pot muri de o asa scumpa mana. Zaua aceasta, cari mi s-au parut un vac, am pitrecut-o in niste asa cugetari. De cate ori am vrut sa misc menuntariu ceasornicului, ca cand mana me pute sa grabeasca vreme! Ma mier cum oamenii casii nu mi-au luat sama; mai ales la masa, cand au venit vorba de acest iubit muritori care facusa zacusca acole. Ah! striga tovarasitile meii, cat ii de frumos! cat ii de placut, dulce si politicos! Eli s-ar fi batut de la dansul. Las a giudeca cat imi atata focul cari ma frige niste asa cuvinte. Cu toate aceste, tulburare in care am fost toata ziua au pricinuit o buna lucrare. Am dormit indestul de bine pan la 5 ceasuri dimineata. Atunce m-am sculat din asternut si m-am imbracat intr-o clipala de ochi, am asteptat cu atata nerabdare precum si frica menuntu cel fericit a mantuirii mele.
La ce de pre urma, menuntu acest atat de dulce au sosit. Atunci, imbarbatata de dragoste, m-am scoborat in varfu degitilor si am agiuns la poarta, pe cari am deschis-o, caci furasam cheia de la Febi. indata ci m-am vazut in ulita, am zarit pe ingerul pazitoriu meu ci ma astepta. A zbura la dansul ca o sageata, a sari in carata si a m-arunca in grumajii sai, si - mana vezateu: aceasta au fost una.
Un parau de lacrami, cele mai dulci ci am varsat in viiata me, au izvorat atunci din ochii mei. Inima me de abia era in stare a pute cuprinde bucuriia ce samtam de a ma vide in bratale unui tanar asa frumos. El mi sa giura pe drum, prin niste cuvinte patimasi, ca niciodata nu-m va da pricina de a ma cai de pasul ce au facut. Dar, vai, nu era plecarea me care ma facusa sa il fac? in cativa minunti (caci atunci ceasurile nu era nimica pentru mini), am agiuns la Helsea, la un vestit han. Noi am facut zacusca cu stapanul casai, cari era un batran vesal, cunoscatori in asa pricini. El ne-au zas, uitandu-sa la mini si razand, ca ne poftesti o multamire desavarsita. Ca, pre legea sa, noi eram tari bine potriviti: ca multi boieri si cucoani vin in casa sa, dar ca n-au vazut niciodata o parechi mai frumoasa, ca poati giura ca eram poama noua, ca ma aratam atat de fragida, atat de nevinovata si ca, intr-un cuvant, tovarasul meu era un muritori cu noroc. Acesti laude, macar ca cam groasa, mi-au foarte placut si am imprastiet frica ce avem de a ma afla singura in puterea noului meu stapan. Frica la cari sa impartasa mai mult dragoste decat rusine. Eu poftem, ma frigem de pofta: vroiem sa mori pentru ca sa-i plac si insa nu stiu cum nici pentru ce ma temem de punctul cel capital a dorintalor meii celor infocati. Aceasta amestecari de patimi deosabiti, aceasta lupta intre amori si intre frica m-au facut sa plang iaras. Dumnezailor, cum niste asa stari sunt interasatoari pentru niste adivarat amorizati!
Parte intai
Aceasta pagina a fost accesata de 2789 ori.
