Zabavile mele din Basarabia in anii 1821, 1822, 1823 in satul Sarautii
de Costache Negruzzi
Zuma sau discoperire scortisoarii tamaduitoarei de friguri, adeca a hinii
Pe la mijlocul veacului al 17le, mania indienilor asupra ispaniolilor urma necontenit. Auzarile celi adivarate n-au stans dintre noroadile aceste asuprite infricosata pomenire a cumplitelor fapte a biruitorilor sai; ei era numai supusi, insa nu era robiti, intru aceasta vremi un gubernator ave asupra indienilor o manie si o ura ascunsa mult mai mari decat aceea a procatohilor sai. Secretariul lui, cumplit implinitori a poroncilor sale celor strasnice, era rapitori piste masura, pentru aceasta il ura indienii mai tari decat pe stapana-sau, el au murit de naprasna, si samnile cari s-au vazut pe trupul lui dupa moarte nu lasa nici o indoiala cum ca nu l-au otravit indienii. Spre discoperire acelor ce au facut aceasta fapta, s-au facut cercetari, insa nu s-au putut afla ce mai mica urma. Aceasta intamplari au pricinuit mare spaima si ingrijiri, caci intre indieni urma fapta aceasta ra; stiut era ca ei cunoste otrava ce omoratoare, caci de multe ori sa dovedisa ca ei intrebuintase otrava, aceasta taina insa nu sa pute scoate de la dansii nici cu munci nici cu moarte. Dupa catava vremi, gubernatorul au cerut trebuinta a sa intoarce la Ispania, si curte ispanioleasca au ales gubernator in locul sau pe graful Ginhon. Graful acesta, aflandu-sa in floare varstii sale, si avand toate darurile celi bune, s-au insurat cu o tanara persoana vrednica de iubit si pe care o iubea foarte, dobandind de la ea asamine iubire. Ea voie a urma sotului sau, dar graful temandu-sa de ura indienilor, voie cu toata mahniciune ci-i pricinuie dispartare ca sa ramaie sotia lui in Ispania. Grafina sa teme de primejdia intru cari sa afla sotul ei de a fi jartvit la ura si la rasplatire dusmanilor sai, precum, si de cumplita rautate a indienilor. Faptile celi dovedite, iar mai vartos povestirile gubernatorului celui de pe urma zugrave pe indieni ca pe niste robi inrautatiti cari sa arata in ochi ascultatori si credinciosi, iar pe ascuns sunt vrednici a face faptile celi mai rale si mai groaznice. Unii si altii poviste lucruri mai necrezute dispre puterea si lucrare otravilor dintru aceste tari, si toate aceste povesitiri era adivarate. Frica cari au pricinuit grafinii aceste auzara cu atata mai mult o sale a mergi impreuna cu sotul ei, ca sa-l pazasca cu toata privigherea putincioasa si cu strajuire amoriului. La purcedire sa au luat impreuna cu sane cateva dame ispanioali care trebuia sa fie la curte sa in Lima; intre acesti dame se afla o prietina a ei din tinereta, ce mai buna si mai credincioasa. Beatrix (asa sa nume ea) era cu catva ani mai mare decat gubernata, dar iubire ei catra ea sa asamana cu iubire unei maice catra fiica-sa, ea s-au salit cu tot chipul a o faci sa ramaie la Madrid, dar vazandu-o ca este nestramutata in hotarare sa, au dat parola grafinii ca o va intovarasi.
Macar ca indienii era bucurati ca s-au mantuit de gubernatorul lor cel mai denainte, dar tot nu sa arata cu mai multa iubire catra urmasul sau. El esti ispaniol, zace ei, deci nu putem astepta de la dansul decat nedreptate, lacomii de bogatie si tiranie. Ei nu crede vorbile cari le auze de la altii pentru graful cum ca esti om bland, cu omenie si cinstit, ci numai cat poftore intre ei, el este ispaniol! Acest cuvant care sa auza din gura lor, arata ura lor ce groaznica. De la luare Americii, face indienii, in necazul lor, o rasplatire ascunsa care niciodata nu o pute prepuni vreun ispaniol. Ei era siliti a da tiranilor lor tot aurul si toate petrile scumpe a lumii noua, insa au tainuit de ei niste comori mai scumpe si mai folositoare omenirii. Lasand ispaniolilor tot luxusul firii, ei au oprit pentru dansii numai adivaratile ei bunatati. Numai ei stia leacurile cele puternice si minunate impotriva otravilor celor grele, numai indienii cunoste inca si darul cel minunat a tamaduitoarei scortisoarei de Hina, si toti s-au indatorit prin o legatura cu praznuire cari o paza ei cu credinta, si prin celi mai strasnice giuramanturi si adesaori innoite, ca niciodata sa nu discoperi asupritorilor lor tainile acesti asa mari.
Indienii ave totdeauna inca si in vremea robiei cei amara un fel de ocarmuire dinlauntru. Ei s-au ales o capitenie a caruia lucrarile celi ascunsa sa cuprinde intru aceasta: a-i aduna noapte la vremi randuite spre a innoi giuramanturile lor, si spre a insamna cate o data pe vreunul din dusmanii lor spre a-l jartvi cu moarte. Fiind acei indieni cari lacuie prin targurile celi mici mult mai slobozi decat acei care sluje in palatul gubernatilor, sau care era intrebuintati spre lucruri obstesti, nu lipse niciodata a veni la acesti adunari de noapte ce sa face pe dealuri, pe la locuri pustii, si la cari sa pute mergi numai pe niste potici ce sa pare evropeilor nerazbatute. Pe atunce sa nume capetenia lor ce ascunsa (ave ei insa mai multe) Ximeo. Acesta fiind foarte scarbit pentru nenorocirile si nedreptatile ce patime natia sa de ispanioli, au izgonit din inima lui ce impodobita din fire cu cucernicie, evlavii si blandeta, toate simtirile cele linistite si toata fapta buna. Mania lui ce iute nefiind marginita prin temeiurile invataturii, l-au facut mai pe urma salbatec si cumplit; cu toate aceste, fapta otravirii sa impotrive haractirului sau, pentru aceasta nu intrebuinta el niciodata aceasta strasnica mijlocire si au oprit acest metahirisis si de la nenorocitii lui tovarasi, el ura totdeauna acest fel de fapte rale si nu le pute suferi. Ximeo ave numai un fiiu ce sa nume Mirvan, pe acesta il iube el foarte, si i-au lasat o parte a uraciunii si a pizmei sale asupra ispaniolilor. Mirvan era tanar, frumos si bun la inima, el sa insurasa de trii ani cu Zuma, indianca ce mai frumoasa din tot cuprinsul orasului Lima. Zuma, fiind tot asa de blanda si de buna cu cat era frumoasa, au intemeiat fericire sotului sau si traie numai pentru dansul si pentru copilul ei cari era de doi ani. Azan, alta capitenie, era acela ci ave, dupa Ximeo, ce mai mare cinste la indieni. Azan era iute si cumplit si manie lui ce neampacata cu cari era nascut nu sa potole nicicum cu vreo samtare linistita, ci mai vartos sa aprinde. Acesti amandoua capetenii crede ca sa trag din neamu craiesc incas. Cu vro cateva zile mai inainte venirii gubernatorului nou, au strans Ximeo in noapte dintai o adunare pe movila unde sa afla copaciul sanatatii sau a tamaduirei (asa nume ei copaciul a caruia scoarta tamaduieste frigurile). Dupa ce s-au adunat toti, le-au vorovit intru acest chip: " Prietinilor! Tiranul nou are sa ne tiranisasca, pentru aceasta sa innoim giuramanturile rasplatirii cei drepte; ah! aceasta o putem faci numai intru intuneric! Nenorociti si ticalosi fii a soarelui, am venit pan intru atata, incat trebuie sa ne acoperim cu intunericul noptii...! Stati sa zacem cuvantul cel strasnic a giuramantului aice langa copaciul tamaduirei, care giuramant ne indatoresti a nu discoperi niciodata tainile noastre!" Dupa aceasta, Ximeo au urmat cu glas mai tare : "Noi giuram a nu discoperi niciodata fiilor Evropii dumnezaiestile daruri a acestui svant copaci, singura comoara ci ne-au mai ramas! Vai de ticalosul acela ci va vre a darui aceasta comoara a tamaduirei varvarilor ci ne tiranisasc, si a carora stramosi au ars capistile si orasile noastre, au pustiit campurile si tarinile noastre si s-au scaldat in sangile parintilor nostri, dupa ce le-au dat celi mai crude munci...! taie ei acel aur ci-l rapesc de la noi, si de cari nu sa mai satura; ramaie la ei acest aur pentru care au facut atate rale; noi vrem sa fie numai pentru noi darul acest ceresc.
De s-ar afla vreodata intre noi vreun tradatori a acestii taine, asa giuram: cum ca il vom goni si-l vom stange de ar fi insus tatal, fratile, sau fiiul nostru. De va fi insurat, ne giuram a goni si pe sotie si pe copiii lui, si daca nu-l vor arata ei, si de ar fi copiii lui in leagan ii yom jartvi, ca sa-s stanga soiul lui cel rau...! Prietinilor! intariti toti giuramantul acesta din adancul inimii voastre a caruia noima ne-au lasat-o stramosii nostri dupa moarte lor, si cu un glas: noi fagaduim a pazi blastamul acesta improtiva fiistecaruia ci va discoperi taina aceasta; noi giuram ca vom tane aceasta taina nestramutata, si cand ar ceri trebuinta, suntem cei mai intai gata a patimi muncile celi mai cumplite si a rabda inca si moarte decat a o discoperi. Luati sama! straga Azan cel salbatec, ca in vremile celi dintai a asupririi noastre, cand mii de indieni sa trage la locul cel cumplit a pedepsii, nici unul nu au vrut a-s mantui viiata cu discoperire acestii taine pe cari norodul o tane ascunsa mai mult de 200 de ani... Socotiti voi singuri de sa poate afla vreo pedeapsa vrednica pentru aratatoriu acestii taine! Eu, cat pentru mine, ma giur ca de s-ar afla vreunul intre noi ci sa va faci vinovat de o asa fapta, va muri de mana me si de ar si ave aratatoriu fimei sau copii de tata, ma giur sa-i omor pe toti." Voroava aceasta ingrozitoare nu au vorbit-o el fara scopos. Azan ave pizma asupra lui Mirvan, fiiul lui Ximeo, nu numai pentru ca el nu ave asa mari manie asupra ispaniolilor, dar mai ales pentru ca Mirvan, avand un copil prefrumos, era norocit; caci cei rai fiind de-a purure nenorociti, sunt de a purure zavistnici. "Azane! au raspuns Mirvan, omul is poate implini fagaduinta fara cumplire, nici unul dintre noi nu va calca acest giuramant; infricosarile tale nu sparii pe nimine, si sunt in zadar. Cine nu stii ca tu fiind varvar vei goni pe aratatoriul acestii taine si vei pedepsa pe facatoriul de rau?" Azan, maniindu-sa, vroie sa raspunda, dar Ximeo au curmat sfada aceasta zacand ca ar fi far de socoteala si de primejdie a mai intarzie aceaste adunari a noptii si indata toti s-au imprastiat.
Indienii, prifacuti fiind de nevoi, arata cinste si supunire ispaniolilor numai pe dinafara. La intrare gubernatorului in Lima, sa afla la portile orasului multime de indienci tineri cu paneri plini de flori, inainte lor sta Zuma; frumusatile, gratiile si fata ei ce lina au pricinuit grafinei o asa plecari de iubire catra ea incat, nu multe zile dupa aceea, au cerut-o ca sa fie intre celelalte roabe cari slujaia in palatul sau. Grafina au simtit in curanda vremi catra Zuma o asa, de mari iubire incat au ales-o spre slujbile celi osabite pentru dansa. Beatrix, prietina grafinii, socote ca aceasta alegire a Zumei era primejduincioasa, caci auzarile despre fatarnicie indienilor ii pricinuisa o asa mare groaza, incat pe langa haractirul ei cel bun din fire, sa infricosa la orice raspuns a rautatii pe care i ie-l pricinuie neancredintare si frica; pentru aceasta nu era ea vinovata, caci ea sa teme pentru prietina ei iar nu pentru dansa. Damile din curte grafinei zavistuia foarte tari pe Zuma. Eli intrebuinta slabiciune sufletului Beatrixii facandu-o sa urasca pe indianca, eli ii spune ca Zuma esti necredincioasa, fatarnica, ascunsa, iubitoare de slava si mareata pentru frumsatile ei, cum ca pe grafina nu o iubesti, si are mari ura asupra ispaniolilor. Dupa putana vremi au adaos eli si mai multe, invinovatandu-o ca ar fi vorovit vorbe far de isprava. Beatrix nu le crede toate, insa tot era in neodihna si neancredintare, si au apucat intru adivar pizma asupra Zumei cari creste cu cat vide ca gubernata o lua din zi in zi cu atata mai mult la iubire cu cat era incredintata de ura, nedreptate si zavistie damilor ce sa improtiva ei . Zuma sade de a purure in odaia ei, mergand la grafina numai atunce cand o chiema.
Gubernatorul nu lasa nimica spre a sa face placut indienilor; acestia insa avusasa si mai inainte gubernatori cari era la inceput blanzi, drepti si iubitori, iar mai pe urma parasasa toate acesti frumoasa daruri, dintru cari pricina nici graful nu au putut castiga dragoste cazuta bunatatii lui cei adivarate. Ei socote bunatate si blandeta gubernatorului o fatarnicie sau o frica pricinuita din moarte secre-tariului ci era la gubernatorul procatohul sau. Patru luni trecusa de la venire gubernatorului in Lima, cand sanatate sotiei sale au inceput a patimi. La inceput socote toti ca pricina slabaciunei ei este din ferbinteala climii, dar incepandu-sa a sa mari din zi in zi, s-au spariet cu totii! Grafina au cazut cu adivarat mai pe urma in boala frigurilor de a tria za; toate mijlocirile spre tamaduire lor intru ace vremi stiute au fost intrebuintate, insa toate au ramas fara lucrare. Grija Beatrixii era nemarginita; ea s-au sfatuit in taina cu doftorul ce il luasa gubernatorul din Ispania. Acesta, neputand tamadui boala, ii da a intalegi cum ca boala aceasta sa naste dintru o pricina osabita, ci este lui nestiuta; shimile lui celi mahnite, tacere lui ce ascunsa au umplut pe Beatrix de frica, cum ca prietina ei este otravita cu otrava pe incet lucratoare. Dintru acest menunt nu era ea odihnita nici o clipala de ochi; prepusul ei cel strasnic cauta ea a-l tane ascuns in taina de grafu si grafina, insa nu-l pute tainui si de aceli doua dame de curte a grafinii cari intarisa acest prepus al ei. Cine ar fi facut aceasta ra fapta? intreba ea. Nimine altul, raspunde damile, decat Zuma... Zuma care in tot ceasul intra la gubernata. Dar ce o au putut sali, adaoge Beatrix, dupa atate faceri de bine, a faci aceasta cumplire? Ura! raspunde eli la toate intrebarile. Zuma ii fatarnica, cu desartaciuni, iubitoare de cinste, mareata, si au luat asupra gubernatorului o patima ascunsa si vrednica de toata pedeapsa, a amoriului!... in scurt, ea este indianca si este obicinuita din copilarie a purta scopos catra implinire celor mai raii fapti!
Beatrix nu au crezut cateva zile acest strasnic prepus. Ea vide ca prietina ei sa vestejaste si frica nu o mai sloboza a sa lupta cu acest prepus, si a nu-l pazi cu insus ochii sai: ea asculta toate spusurile si crede toate zavistiile; frica au apucat si pe graful cari, nesocotind vreo fapta ra, era ingrijat pentru o asa lunga taneri a frigurilor. Parerea ca grafina s-ar fi mai indreptat au dat cateva zile buna nadejdi tuturor; doftorul fagaduie deplin insanatosare; prepusul au adormit si Beatrix era linistita, poronca ei insa tot urma ca Zuma sa-s pazasca pe ascuns, si niciodata sa nu sa lasa a intra in odaie unde era bauturile gatite pentru grafina.
Nevinovata Zuma nu gande in mijlocul acestii tulburari decat la gubernata pre cari o iube far de nici o fatarnicie si cu ce mai mari curatanii a inimii, intristandu-sa cand cugeta ca stii leacul boalei ci topea pe stapana-sa, si nu-l poate a ie-l discoperi. Ea stia pre bine giuramanturile acele strasnice, prin cari sa legasa indienii ca niciodata sa nu discoperi aceasta taina a tamaduirei. De s-ar fi primejduit numai viiata ei, fara nici o frica ea ar fi aratat-o, dar discoperire aceasta ar fi pricinuit moarte si sotului si copilului ei. Ea stia mai vartos ca Ximeo, cel infocat de rasplatire, ca sa poata lucra mai cu slobozanie, au fost dat pe iubitul ei copil amanet in mainile salbatecului Azan si a lui Tamir carile era a doua capitenie si cari era mai putan cumplit, insa tot era vrajmas mare a ispaniolilor. Zuma nu cuteza a arata neodihna ei nici insus sotului sau Mirvan, ea sa tope in lacrimi, in mahniciune si in taceri. Neodihna ei sa inmultea, vazand ca nadejde ci o ave toti de insanatosare grafinii iaras sa perde, si ca frigurile au apucat-o mai tare. Doftorul nu mai tagaduie ca grafina va perdi viiata intru aceasta boala de va tane ea inca 12 pan la 14 zile...! Acum intristare sa imprastiesa de obste prin palat! Aceasta auzari adusasa pe graful si pe Beatrix in diznadajduire si patrunsasa inima Zumei. Gubernata, cunoscand starea sanatatii sale, arata intru aceasta intamplare atata statornicie cat si liniste a cugetului si temire de Dumnezau; "fiistecare sa dispartaste cu paci din viiata ce fericita, daca ea au fost fara prihana!" Ea priimisa sfintile taine pe cari dore, is luasa zaua buna de la prietina si sotul ei pe cari il ruga pentru fericire indienilor si mai vartos pentru norocire iubitei Zumii si, dupa aceasta, s-au lasat cu totul in mangaierea legii crestinesti. Zuma, fiind privitoare acestii jalnice intamplari, nu mai pute rabda durerea inimii sale cea piste masura. Pentru mahniciune ci ave de boala ce de trii luni a grafinii, au inceput a patimi sanatate ei ce mai dinainte slabita; intr-aceeas sara au dobandit boala frigurilor de a triia zi de cari zace grafina de moarte. Dupa ce o au scuturat frigurile de vro doua, trii ori, ii aduce Mirvan, cu slobozanie indienilor, pe ascuns, praful cel scump, cari trebuia sa o lecuiasca, insa ca s-ii dei in toate zilile numai cate putin dintr-insul. Zuma au luat de dimineata parte ci trebuia sa o iei sara. Fiind singura, cauta praful, lacrama si, radicand ochii catra ceri, zaci: "Preputernice Dumnezaule! Tu esti acel ce imi insufle acest gand, eu nu o pot amintrile scapa de moarte, fara sa ma jartvesc pe mine! Hotarare me este luata! Eu nu voi discoperi taina ce strasnica. Prin moarte me vor vide indienii cum ca eu m-am jartvit pentru mila si dragoste; ei nu vor socoti ca ma fac jartva pentru discoperire tainii giurate, ci vor gandi ca insanatosare ei au urmat cu agiutoriul doftorului; eu nu pui in primejdie nici viiata lui Mirvan, nici a fiiului meu... Eu voi muri! Dar ea va trai...! Ce-i pasa nenorocitii Zumei de viiata ei! insa cat de scumpa este viiata acestii ceresti fiice cari n-au intrebuintat puterea ei decat intru a sprijini pe cel nenorocit, si a mangaia pe cel mahnit! Viiata acestii evgheniste aparatoare a saracilor si a robilor pe care o auzam ca sa ruga cu glasul slabit si mai pe giumatate mort pentru bieta indieni, pentru acia, zic, care o lasa sa moara!... Ah! facatoare me de bine! Nici in vremi cand te luptai cu moarte nu ai uitat pe credincioasa ta Zuma, eu auzam cum gura ta ma chema si ma binecuvanta...! Eu ma giur pe sfanta lumina a soarelui, ma giur sa te mantui de moarte ". Dupa ce au zis cuvintile aceste, au strans praful, puindu-l in san, si s-au sculat. Ea gande dupa aceasta cum ar pute intra pe ascuns in cabinetul unde sta bauturile si dofto-riile pentru grafina. Ea nu ave ce mai mica frica de prepusul cel asupra ei, nici de privighere ci o ave toti in palat ca nici Zuma, nici alte roabe indienci sa nu fie slobodi a intra in odaia grafinii; ea au hotarat a intra in cabinet sara si socote ca acolo va afla pe vreunul din pazitori adormit, iar improtiva intamplandu-sa, au pus gand sa zaca ca vroiesti a afla pentru stare sanatatii grafinii. Cercand cum ar pute intra in cabinet fara sa marga prin odaie grafinii, s-au scoborat pe niste scariti, ea au aflat o usa mica a cabinetului cari sa dischide pe scarita, a caria chei era in incuietoare usii; au hotarat a intra noaptea prin usa aceasta in cabinet si s-au intors iaras inapoi in odaia ei.
Dupa poronca Beatrixii, fiistecare pas ce-l face Zuma sa paza cu ce mai mari luare-aminte, si pazitorii au instiintat degraba ca Mirvan au venit astaz la Zuma, ca una din damile curtii asculta la usa ca sa vada ci vorbesc, insa n-au putut intalegi nimica, fiindca ei vorbe foarte incet, si ca Mirvan, cand s-au dus, arata neodihna in fata lui, ca Zuma dupa aceea s-au scoborat gios la scariti, au cercat toate usile si, in urma stand la usa prin care sa intra in cabinet, sa pare ca sa temi sa nu o vada cineva si, dupa aceea, s-au suit in odaie ei. Beatrix, auzand aceasta, tremura de frica, caci au intales indata ca Zuma are scopos a intra sara in cabinet. Damile au luat poronca de la dansa ca s-ii dei de stire in menuntul ci Zuma va iesa din odaie ei ca sa-s duca din cabinet si sa lasa cheia la usa; dupa aceasta, indata Beatrix s-au dus la gubernatorul ca sa spui aceli ci s-au intamplat; el era foarte ingrijat si au hotarat sa-s ascunda cu Beatrix in cabinet. Pe la un ceas de noapte, pazitorii au dat de stire Beatrixii ca Zuma sa scoboara pe scari, pe intuneric, foarte ingrijata si cu toata paza de taina. Beatrix si graful s-au ascuns indata in cabinet. Dupa cateva menunte, au vazut ei ca Zuma au deschis usa incetisor si au intrat in cabinet: ea era galbana, tremura si pasa incet, dupa aceasta s-au uitat impregiurul sau cu ingrijari si au ascultat la usa prin cari sa intra in odaia gubernatii: toate era in taceri. Zuma mergi la masa, unde sta numai o bautura intr-un sap de cristal; ea scoate din san hartia cu praful de Hina; o disface, ia sipul cu o mana si cu ceealalta toarna praful. De abie sfarsasa ea, cand gubernatorul, patruns fiind de grozavie, sari zicandu-i acesti cuvinte: "Ticaloasa! Ci ai turnat in bautura...?"
La aceasta discoperiri, la aceasta strasnica intrebari, Zuma ramane inlemnita, sipul ii cadi din mana si sa strica, si ea cadi lesinata pe un scaun, zicand: "Ah! Eu sunt perduta!" De acolo au dus-o slugile in odaie ei. Graful si Beatrix hotarasa a nu discoperi grafinii aceasta nelegiuita fapta, "Caci, zace graful, ea numai cat sa va supara rugandu-ma sa iert pe aceasta cumplita aratari, insa nimica nu ma va pute faci intru aceasta lumi sa iert aceasta urata fapta, nu. Trebui sa-s dei pilda, si eu voi sa o dau." in palat si in oras intru acel menunt s-au latit veste ca Zuma ave scopos sa otravasca pe gubernata si cum ca au si prins-o intru aceasta fapta; intru aceeasi sara, au dat-o gubernatorul giudecatoriei si au poroncit sa o duca la inchisoare. Dupa ci au aflat Mirvan aceasta jalnica vesti, s-au dus la Azan si la Tamir, si cugetand in sane numai moarte, le-au zis: "Fiiul meu esti in manile voastre, fagaduiti-mi numai atata, cum ca de vom tane noi taina cu credinta, il veti da inapoi tatalui nostru dupa moarte noastra." "Noi giuram pentru aceasta, au raspuns Azan, dar taie iti esti stiut ca de sa va discoperi taina cat de putan, copilul tau va perdi viiata." "Noi vom sti a muri, au urmat Mirvan." Dupa aceasta, s-au dus tulburat si au intrat de bunavoi in temnita. El usor au intales fapta Zumii, insa nu cuteza a vorbi nimica, temandu-sa sa nu sajartveasca iubitul sau fiiu de mania ce salbatica a lui Azan; pentru aceasta hotarasa a muri dimpreuna cu sotie sa.
in ravarsatul zorilor s-au adunat giudecatorii ca sa cerceteza pricina si sa giudece pe Mirvan si pe Zuma; usile salii s-au deschis si s-au poroncit indienilor ca sa intre in sala; multami de indieni s-au adunat impreuna cu capiteniile lor celi tainice, Ximeo, Azan si Tamir. Pe amandoi nenorocitii i-au adus strajile denainte giudecatorilor in fiera. Dupa ci au vazut Zuma ca si Mirvan esti la inchisoari, striga cu glas mari ca el nu este partas faptilor ei.. "Stai, Zumo, au raspuns Mirvan, moarte ta s-au hotarat si poti tu credi ca eu voi mai pute trai dupa moarte ta? Eu nu sunt invinovatit si ma impartasasc de bunavoi la nenorocire ta; las, Zumo! sa murim tacand, las sa murim cu vitejii, si copilu nostru sa traiasca." Zuma au intales cuprindire cuvintelor acestora, ea n-au raspuns nimica, ci numai varsa parai de lacrimi: ea nu pute tagadui fapta ei la cari fusasa martori gubernatorul si Beatrix. La intrebarea ci i s-au facut, de la cine au luat praful ci l-au turnat in bautura?
- "De la mine", au raspuns Mirvan. Zuma sa giura de iznoava ca el n-are nici o stiinta de scoposul ei: "Dar ci feli de scopos avei tu, iaras o intreba, nu cumva sa otravesti pe gubernata?... Ce ai vrut tu sa faci cu praful? Poati ca ai intrebuintat vreo tamaduire spre insanatosari? ..." La aceasta intrebari tremura Zuma de frica; intr-acel menunt uitandu-sa la Azan cel cumplit: ochii lui cei plini de foc umple pe Zuma de groaza; i sa pare ca il vedi cum jartvesti pe copilul ei: "Nu, nu, striga ea inspaimantata, nu, nu stiu nici un feli de leac."
- "Asadar, au trebuit sa fie otrava, marturisasti tu aceasta?"
- "Eu nu marturisasc nimica."
- "Asadar, raspunde."
-"Eu nu pot decat a tace."
La acest cuvant, iesa Ximeo din multime si sa pune intre amandoi sotii, zacand: "Sa mi sa dei si mie herale, eu voiesc a muri impreuna cu ei." "Ah! parintile nostru, traiesti, traiesti pentru copilul nostru ", striga Mirvan si Zuma, dir Ximeo ramasasa in hotarare sa.
Judecatorii au luat poronca sa nu intrebuintaza munci ; ei au trimis pe Ximeo la casa sa si au poroncit ca pe amandoi sotii s-ii duca iaras la inchisoari, si doftorul zace ca de vremi ci la boala gubernatii nu au agiutat nicicum, nici celi mai tari si mai lucratoare doftorii, si ca la aceasta boala intamplandu-sa simptomile celi mai tari, el au trebuit numaidecat a ave prepus de otravire, si ca fapta Zumii ce cu scopos rau fara de nici o indoiala au intarit socotinta aceasta; in scurt, ca el nu sa indoiesti ca aceasta roaba nelegiuita au dat gubernatii otrava pe incetul lucratoari, facand aceasta pentru ca s-au vazut dipartata de slujba ci o face langa persoana grafinii, si temandu-sa sa nu biruiasca tineretile gubernatii, si ingrijire ce pentru ea, otrava ce data intru o mica parte, au vrut sa savarsasca fapta ei ce ra prin o parte mai mari de otrava. Judecatorii, auzind aceasta, sa spaimanta; si asa i-au hotarat pe amandoi ca pe niste dovediti otravitori, ca inca intru aceeas za sa-s arda de vii. Amandoi osanditii au trebuit sa-i aduca inapoi in sala ca sa-s auda hotarare. Mirvan asculta cu vitejasca statornicie, dar Zuma, plangand necontenit, au cazut la picioarile barbatului ei, zacand: "Eu t-am pricinuit moarte, numai aceasta mustra cugetul meu. Ah! Mirvan! Iarta-ma.." "Las aceasta, au raspuns Mirvan, las sa ne jaluim numai asupra nemilostivirii cei cumplite a giudecatorilor nostri! Mangaie-te, Zumo! si fii linistita. Cei ci ne osandesc ne slobod dintr-un giug nesuferit: inca cateva ceasuri si nu vom mai fi robii lor. " Acesti cuvinte au patruns inima ce impietrita a lui Azan: "Mirvan, au strigat el, nu te ingriji de soarta fiiului tau, el trebuie sa-mi fie mai scump si mai iubit decat al meu."
Aceasta au urmat la ceasuri inainte de amiazazi. Poronca sa da de cladire lemnilor. Gubernata era intru adivar acum aproapi de moarti. Doftorul au spus grafului ca au pierdut cu totul nadejde pentru insanatosare gubernatii, ca esti cu neputinta sa mai poata suferi inca de trii ori furia frigurilor si in 6 zile va perdi viiata. Aflandu-sa graful si Beatrix in ce mai mare diznadajduire, nu mai gande la mila si iertari, taind pe Zuma de ce mai urata aratari ci au putut naste fire; el au poroncit numai lui Mirvan sa i sa fagaduiasca iertari de va marturisi fapta lui ce fara de legi.
"Spuneti gubernatorului, au raspuns Mirvan, ca de mi s-a fagadui ca si Zuma sa ramaie in viiata, iaras alta marturisare de la mine nu va dobandi."
Gubernatorul nu voie sa-s afle in orasul Lima cand vinovatii era sa-s arda, pentru aceea s-au dus la o mosie unde ave casa si gradina departe giumatate de ceas de la oras, de unde era noapte sa-s intoarca inapoi.
Nenorocitul Ximeo in zadar alcatuia in sine mii de planuri ca sa mantuie de moarte pe Mirvan si pe Zuma: ar fi adunat pe prietinii sai, dar aceasta nu era cu putinta, caci ispaniolii paza pe indieni in toate diminetile atata de tari, incat nici nu pute vorbi in taina cu Azan si Tamir. in sfarsat, dupa toate s-au dat o proclamatii prin cari sa poronce tuturor indienilor din Lima sa-s afle fata la pedeapsa mortii vinovatilor. Indienii era fara arme: gvardia ispanioleasca s-au indoit si s-au asazat impregiurul gramazii de lemne; pe langa aceasta, soldati trebuia sa intovarasasca acesti jartve nevinovate la locul osandirii: nu mai ramasasa alta decat a sa supune poroncii!
in vremi cand astepta tot orasul intristat aceasta tragedie, gubernata zace in pat fara sa stii nimica de aceasta intamplare; neodihna celor ci sa afla pe langa dansa o au facut a cerceta pricina: ea prepune ca Beatrix i-a tainuit cevas. Beatrix iesea ades din odai ca sa lasa sloboda curgire lacramilor sale. intr-acel ceas au intrebat grafina pe una din dame ci sa lucreaza? Poroncindu-i numaidecat sa nu-i tainuiasca adivarul, si dama au fost silita a-i discoperi tot, adaogand ca Zuma si Mirvan, in loc sa tagaduiasca fapta lor ce nelegiuita, mai vartos s-au laudat ca o au facut; grafina s-au spaimantat! "O, preputernice Dumnezaule! au zas ea, pre tine te rog cu credinta." Ea au poroncit s-ii inhame caii la trasura, s-au sculat degraba din pat cu agiutoriul damelor sale si s-au imbracat; trasura trage, si ea au poroncit sa o suie, cu toate lacrimile si improtivirile damelor si a Beatrixii. Patru robi merge pe langa ea si al cincile taind un cort o apara de razile soarelui; intru acest chip, sazand si acoperindu-si fata cu un voal alb, purcede. .. Ceasul al 6-le bate si Mirvan cu Zuma iesa din inchisoare cu herale in mani si in picioare ca sa-s duca la locul mortii. Zuma, de abia putand pasi, sa razama de umarul unui preot si doi soldati o duce printre multime norodului cari navale sa o vada.
intre norod zaresti ea pe Azan cu copilul ei in brata, ea sloboade un tapet patrunzatori; tipet ci isea din inima unii maice!
Samtandu-sa atunce cevas mai in puteri, sa smunceste din manile preotului si a soldatilor si sa rapede inainte lui Azan cari vine aducandu-i copilul; Azan il pune in bratile maicii sale. Nenorocita Zuma varsa paraie de lacrami, dand copilului sau ce de pe urma sarutari. "Zumo! ii zici Azan incet, nu te temi, socoteste ca moarte ta este rasplatiri, si ca va tane taina noastra cu atata mai mult nevatamata." "Ah! Eu nu poftesc nici o rasplatiri, au raspuns Zuma, numai de ar scapa de moarti gubernata...!" Mai mult nu poate vorbi: soldatii o ieu iaras intre dansii si purced mai inainte, tot insa mai era pan la locul osandirii lor vreo pasi indata trambita vestesti apropierea vinovatilor, si gramada lemnilor sa aprinde! Tot norodul intra impreuna cu ei in drumul cu copacii in capitul caruia sa vide gramada de lemne aprinsa a caria para sa vide galgaind pana la nori. intru viderea aceasta strasnica, lesinaa Zuma de spaima: atunce ii lipsaste grija ce ave de copilul si de barbatul ei, ametala cuprinde locul samtarei; ea nu mai vede nici samtasti alta decat numai groaznica moarte pe cari o vide inainte sa! Puterile o lasa, sangile i sa incheaga, fata i sa acoperi cu galbineala mortii si cadi in bratile preotului carile ii da invatatura asupra pocaintii, si o gate spre moarte! "Zumo! i-au zis Mirvan, moarte noastra nu va fi gre: vezi acest fum gros ci sa inalta in sus, acesta ne va inadusa intru o clipala de ochi." "Ah! au raspuns Zuma, cu glas de abia intalegatori, fiistecari pas duce pe Zuma mai aproapi de moarte si inmultasti groaza ei!"
Acum indienii intristati si mahniti sa insarasa impregiurul focului spre samnul mahniciunii, tane fiistecare in mana cate o ramura de chiparis: gvardia ispanioleasca ii incungiurasa... Cand, fara de veste si neavand nimine nici o nadejdi, un calaret vine cu graba ce mai mari, strigand: "Stati! Stati! Gubernata va poroncesti, cari vine dupa mine!"
indata stau toti pe loc. Zuma plange cu mainile ridicate catra ceri, insa sufletul ei cel slabit de frica inca nu pute ave nadejdi de mantuire; iata ca s-au vazut si gubernata. Agiungand ea pe nenorocitii soti, s-au oprit langa ei: gvardie indata mergi si incungiura trasura ei. Indienii apropiindu-sa, s-au pus in prejma ei intr-o giumatate de tarcul. Dupa aceasta, grafina, radicandu-si voalu, is discoperi fata ce galbana, bolnava insa lina, blanda si mila aratata. Ea au zis catra norod: "Eu nu am puteri a faci mila cu cei nenorociti, dar sunt incredintata ca mi-i va darui gubernatorul, insa para atunce ii ieu supt aparare si ocrotirea me: sa li sa iei obezile din mani si picioari si sa-s stanga focul acest strasnic, cari nu s-ar fi aprins niciodata de as fi stiut cevas de dansul mai inainte!"
intru auzul cuvintelor acestora, toti indienii arunca ramurile lor de chiparis si striga cu un glas rasunatori: "Sa traiasca gubernata! " Ximeo, iesind afara din multime, striga: "Drept esti, ea va trai!" Zuma cade in genunchi, zicand: "Preputernice dumnezaule! Savarsasti lucrul tau!" Gubernata cheama pe Mirvan si pe Zuma ca sa marga pe langa trasura ei. intru acest chip s-au intors in palatul sau, pitrecuta de multime norodului cari binecuvanta mila si bunatate ei cu ravna ce mai mari.
Agiungand, au zis lui Mirvan si Zumii sa intre in odaia ei: sa culca in crevat si le poroncesti sa sada langa perinile sale. Miscare, ostineala, jale si spaima intru atata slabisa puterile sali, incat socote ca acum moartea nu esti departe.
Ea da o mana lui Mirvan si alta Zumei; Zuma, scaldand mana in lacrami, o priimesti ingenunchind.
Beatrix, neputand suferi aceasta priveliste cari-i pricinuie dureri inimii, sa ruga gubernatii s-ii triimata pe amandoi indienii in alaturata odai, poroncind ca sa fie acolo supt paza. "Ba nu, au zis gubernata, eu ii ieu in chizasie me, stiind ca ei nu au facut nici un rau inainte preputernicului giudecatori. Ah! lasa-i, lasa-i aicea, caci ei imi vor deschide portile raiului!"
- "O, Dumnezaule mari! zace Beatrix, pot sa te las in mana aratarilor ci te-au otravit?" "Unde mi-ar fi mai bine intr-acest menut, urma grafina, intre prietini ar trebui sa aud numai tanguiri multe si de prisos, dar mainile aceste tremuratoare pe cari le strang mainile meii imi intaresc inima: vazand pe acesti nenorociti, sufletul mieu dobandeste prin singura privala liniste si bucurie!"
- "O, facatoare me de bine! zace Zuma, cu glasul inadusit de lacrami, de nu va implini ceriul nadejde me ce mai de pe urma, atunci va vide fiistecine de au iubit nenorocita Zuma pe grafina; ea nu va mai pute trai dupa moarte ei!" Beatrix, auzind cuvintile aceste, zace: "Videti urata fatarnica!" "Nu o difaima, ii zace grafina, ei sa caiesc de fapta lor; privesti cum le curg lacrimile! O, Zumo! zace ea dupa aceasta, cum voi pute eu ave ce mai mica manie asupra ta, a caria frumsata trupului arata a fi in tine un suflet ingeresc, si pentru aceasta te iubem asa de tare: eu va cunosc pe amandoi cum ca sunteti pricinuitorii fericirii meii. Eu va iert cu bucurie gresala voastra, de va veti intoarce catra legi cu asamine nefatarnicie." Zuma, fiind inspaimantata, voie sa vorovasca, si poate ar fi discoperit taina cari o munce de o mie de ori mai mult decat aparare si izbavire vietii sale, dar Mirvan i-au curmat vorba cu aceste cuvinte: "Zumo! Noi trebui sa tacem: glasul gubernatii va faci ca adivarul sa-s discoperi: noi trebui sa nadajduim in Dumnezaul la carile ea sa roaga: el va mantui viiata ei ce scumpa si nevinovatia noastra sa va vadi." El zace aceste cuvinte cu un asa indraznet glas si cu un chip asa vesal, incat insus Beatrix sa simtea atinsa. Gubernata au cerut de la Mirvan sa-i lamureasca vorba sa, dar in zadar: caci el o ruga sa il cruta de un asa raspuns si au tacut doua ceasuri fara sa zaca vrun cuvant.
Pana a nu sa duci gubernata din oras ca sa mantuiasca de moarte pe Mirvan si pe Zuma, rapezasa un curier la graful, chemandu-l foarte ca sa-s intoarca acasa; ea il astepta in fiistecari menunt si sa miera di ce pricina inca n-au venit.
Tocmai cand voie sa porneasca si pe al doile curier, iata s-au auzat in ograda palatului strigari de bucurie: Beatrix iesa afara ca sil-s instiintaza de ce urmeaza, cand grafina, cunoscand glasul gubernatorului cari poroncind sa-s deschida usile, striga: "Iertaciuni celor vinovati! Ei sunt izbavitorii vietii tale", au adaos el, intrand in cabinetul grafinii.
Toti cei de fata era increminiti: gubernatorul tane un copil frumos in bratile sale. Zuma sloboade un tapet de bucurie, cunoscandu-s copilu; graful alearga la dansa, ii pune copilul in brata si ingenunche inainte ei. Ximeo, apropriindu-sa catra Mirvan, ii zaci: "Tu acum poti vorovi cu slobozenia tuturor indienilor, taina s-au discoperit. Noi toti am baut praful pan a nu-l aduci aicea."
intru auzul acestor cuvinte, Zuma strange plina de bucurie copilul in bratile sale, si multame ceriului; Mirvan imbratosaza pe tatal sau; gubernata faci o data o mii de intrebari: gubernatorul ii taie vorba, spuindu-i in scurt celi ci i le-au spus indienii. "O, mari Dumnezaule! zace grafina, imbratosand pe Zuma, ingerul acesta s-au jartvit pentru mine si altii au vrut a-i perdi viiata! in vremi cand ea au facut fapta ce mai frumoasa, o au invinovatat-o altii de fapta ce mai nelegiuita! Frica ci ei ave pentru copilul lor i-au facut sa rabde cu o nebiruiti statornicie ocara, rusane si privala mortii cei strasnice!."
"Ah! zace Zuma, gubernata au facut mai mult, caci tocmai atunce cand ne invinovata altii ca pe cei mai nemultamitori, ca pe cei mai nelegiuiti si ca pricinuitorii patimilor ei, ea ne-au izbavit, ne-au mantuit de moarte, ne-au priimit cu prietinie si bunatate ce mai mari!" Gubernatorul au raspuns: "Ea va dobandi, precum si voi, rasplatire pentru aceste fapte buni; voi o veti tamadui! - aice sunt doua parti din praful cel tamaduitori, una este pentru Zuma si alta pentru gubernata." El singur au impartit hina in doua gramagioare: Zuma au luat partea ce dintai si grafina a doua parti din bautura ace tamaduitoare, insa numai din mana Zumii. Toti varsa lacrami de bucurie; pe gubernata cari sa intrarmasa de bucurie si de nadejdi, ca cand ar fi fost nou nascuta, au imbratosat-o sotul ei, Beatrix si fericita Zuma. Gubernata ia copilul Zumii in pat la sane, il saruta cu mare dragoste, fagaduindu-i ca in vreme viitoare ii va fi ca o al doile maica. Beatrix si toate damile ispanioale incungiura pe Zuma. si nu sa pot satura a sa miera de dansa. in mijlocul bucuriei acestii mari, gubernatorul ia de mana pe Mirvan si pe Zuma, deschide usa si iasa in balconul ci era facut catra ulita si, intorcandu-sa catra norod, zaci, aratand pe Zuma si pe Mirvan: "Priviti jartvile celi de voi, pentru multumire, pentru samtare firii si pentru sfintania giuramantului. Indienilor! Faptile acestora celi frumoasa, si faptile gubernatii celi laudate v-au facut sa lasati pizma de mai inainte, cari o ati avut cu dreptul; numai voi insuti ati putut ridica dupa voie tuturor giuramantul cel strasnic; din dusmanii nostri cei tainici v-ati facut facatorii de bine a lumii cei vechi, sarguinta noastra deci, a va faci fericiti nu este de acum inainte numai datorie omenirii, ci ea esti si datorie multamirii cari trebuiesti a fi implinita! Indienilor! Voi toti cari ati jartvit cu aceasta aducire-aminte a necazurilor celor cumplite la mila ce linistita a aproapelui, sunteti slobozi de robie; niste asa cugetari si ganduri va dau drituri asamine cu a biruitorilor vostri. Iubiti pe stapanul vostru; fiti lui credinciosi; intre voi sa vor imparti pamanturi; rasaditi pe dansale copaciul tamaduirei si, rasadindu-l, socotiti ca toata lumea va va multami pentru aceasta faciri de bine a zaditoriului!" Voroava aceasta au patruns inima tuturor; si gubernatorul au poroncit ca Zuma sa s-imbraci cu straile celi mai scumpe, avand in cap cununa de dafni si sa sada intru o trasura pre frumos impodobita. Toate daniile gubernatii, inainte carora merge Beatrix, merge impreuna cu Zuma, dupa cari urma gvardia gubernatii. Un crainic merge calare inainte, strigand: "Iata Zuma, sotia lui Mirvan celui cinstit, si mantuitoare gubernatii." Zuma sade pe o perina cusuta cu fir, taind in brata copilul sau si intru o mana o creanga din copaciul tamaduirii; intru acest chip au mers Zuma prin celi mai mari uliti a orasului Limii intru strigare norodului cari navale ca sa o vada si o umple de binecuvantari. Dupa ce s-au intors in palat, o au dus-o damile la gubernata care, imbratosandu-o, au dus-o intru o odai frumoasa ci era impodobita pentru dansa si pentru sotul ei, randuind si slugi spre slujba lor, caci gubernata hotarasa ca de acum inainte sa fie cunoscuti ca cei mai scumpi si mai iubiti ai ei prietini.
Sara s-au iluminat tot orasul, tot palatul si toate casile indienilor, dandu-sa pin gradini ce mai buna mancari si bautura.
Frigurile au lasat cu totul pe gubernata si pe Zuma, si gubernata in opt zale s-au insanatosat deplin. La acel loc unde fusasa focul aprins au poroncit gubernatorul sa ridici un ovelisc (samn de pomeniri) de marmora alba pe cari era scris cu slovi mari, aurite: "Pentru Zuma, prietina si mantuitoare gubernatii si facatoare de bine a lumii cei vechi." Dintr-amandoua partile a acestui ovelisc s-au rasadit copaciul tamaduirei cari este dintru ace vremi la indieni pomenire tuturor faptilor bune pe cari omenire le cinstesti asa de tari! indata gubernatorul au trimis in Evropa acest praf scump care mai inainte sa nume "praful grafinii" si cari sa numesti latinesti para astazi dupa numile ei. Zuma ce intaleapta si cu inima buna nu s-au oprit pentru cinste si marire norocului ci au dobandit. Iubiti fiind de grafina din toata inima, au ramas de-a purure vrednica de slava ci s-au agonisat prin fapta buna!
Zabavile mele din Basarabia in anii 1821, 1822, 1823 in satul Sarautii
Aceasta pagina a fost accesata de 4150 ori.
