Oda I de Antioh Cantemir

Oda I de Antioh Cantemir

de Costache Negruzzi

    Plutind in intuneric pe cale ratacita,
    Caci nu va-ntoarceti ochii spre cel ce este-n cer?
    Atei fara de minte! Parerea amagita
    Lasati, si manati vasul spre tarm de adevar.

    Pre Dumnezeu cunoasteti acel ce carmuieste
    Faptura plasmuita cu insasi mana sa.
    El cerurile-ntinse in care straluceste
    inflacaratul soare pre toti a lumina.

    Planetelor si lunii El zice sa-mprumute
    Lumina lor din soare; si el a poruncit
    A se aprinde noaptea faclii de stele sute
    in aer sa luceasca cand soarele au sfintit.

    Cu nalta-ntelepciune a timpului masura
    A cumpanit, si toate pazesc regula lor,
    El zice ca sa cada a rouai picatura
    Pamantul sa adape spre hrana tuturor.

    si toate sunt lasate spre vecinica Lui slava
    si cerul si pamantul pre Dansul il maresc,
    Campia, sesul, floarea si vesela dumbrava,
    Ici valea, colo dealul natura-mpodobesc.

    Cand marea se rascoala mugind cu-nfuriere,
    in slab nisip o tine in marginile ei.
    El vanturilor zice sa sufle cu putere,
    Vazduhul sa-nnoiasca gonind nourii grei.

    El este creatorul a orice vietate.
    Jivina ce traieste in ape, pe pamant,
    si pasarea ce-n aer cu aripa strabate;
    Tot ce viaza-n lume a Lui faptura sunt.

    Apoi ca un puternic si milostiv parinte
    Pre om cu insasi mana-i din lut a plasmuit
    L-a daruit cu semnu-i, l-a inzestrat cu minte,
    Cu dansa dintre alte fapturi l-au osebit.

    El nourul cel negru despica cu-al sau tunet,
    Sageata arzatoare razbate-n orice loc;
    Se tulbura tot omul de acel puternic sunet
    infricosat si iute, ce poarta-n sine foc.

    Pre cei smeriti inalta, pre cei inalti smereste.
    De munti de se atinge ei fumega-ngroziti,
    De-a lui privire lumea se misca, se clateste,
    Noroadelor si neamuri, cantati-l si-l mariti.





Oda I de Antioh Cantemir


Aceasta pagina a fost accesata de 1577 ori.