Oda II de Antioh Cantemir
de Costache Negruzzi
Vezi, dragul meu Nekita, cum neamul zburator
Nici seamana, nici ara, nici secera vrodata,
La vreme ii imparte o hrana-mbelsugata
Cu darnica Sa mana inaltul Creator!
Priveste pre campie aceste mii de flori,
Acesti crini nalti si mandri, aceste viorele,
Nici Solomon in slava-i nu se-mbraca ca ele,
Desi intai in minte el fu-ntre muritori.
Asculta glasul legii ce Dumnezeu ti-au dat
Prin fiul Sau cel dulce, care pre toti ne-nvata
Sa fim cu fapte bune urmand a Lui povata,
Ferindu-ne de rele, de marsavul pacat.
Nadejdea sa o punem in Domnul Dumnezeu
Acela care-n nouri cu fulgerul trasneste,
Ce sufla si furtuna indata risipeste,
Ce-ncinge orizontul cu mandrul curcubeu.
Ce va sa fie maine nu te-ngriji a sti.
De ziua cea de astazi il binecuvanteaza.
De traiul tau, de hrana El singur privegheaza;
Urmeaza a sa cale si nu te vei cai.
Stapanitorul lumii iti stie de nevoi.
A fi de folos tie si altora gandeste,
A lui vointa sfanta smerit o implineste
si nu uita judetul si ceasul de apoi!
Oda II de Antioh Cantemir
Aceasta pagina a fost accesata de 3030 ori.
