Oda III de Antioh Cantemir

Oda III de Antioh Cantemir

de Costache Negruzzi

    Nu credeti pre barbatul cu fata zambitoare,
    Care pre cer va jura al sau prietesug,
    Fugiti de-a lui cuvinte caci sunt otravitoare,

    si va menesc un jug.

    Cand inima nauntru i s-ar putea strabate,
    Atunce s-ar cunoaste ipocritismul sau,
    Desi s-arata-n fata avand simtiri curate,

    Dar sufletu-i e rau.

    El nu se carmuieste decat de a sa voie,
    Cu orice-ndatorire nu-i intri in favor.
    Nu asteptati la dansul vrun sprijin la nevoie,

    Sau vreun ajutor.

    De va vedea la altul un lucru ca sa-i placa
    infierbantat de pizma e-n stare a crapa,
    in vecinic neastampar nu stie cum sa faca,

    Sa-l poata capata.

    Cand poate rau sa faca prilejul el pandeste,
    si fara de pricina saracul asuprind,
    in grea ticalosie pre oameni imbranceste,

    Spre a-i vedea pierind.

    Cucernici batranete, nici cinstea cuvioasa,
    Nici sexul acela gingas pre el nu marginesc,
    De-a limbii lui viclene iuteala veninoasa,

    Cu totii patimesc.

    Acela numai care norocul il pazeste
    De n-are cunostinta-i nu e tinut de rau;
    Dumnezeiescul nume acel om nu huleste

    Caci n-are Dumnezeu.

    Cerescule parinte! Tu carmuiesti zidire
    Acea alcatuita cu insasi mana ta;
    De a ipocriziei vicleana plasmuire

    Grabeste-a ne scapa!

    Repede dintre nouri sageata acea iute
    Ce este hotarata pentru nelegiuiti,
    si scapa omenirea de fiare neplacute

    De raii ipocriti!





Oda III de Antioh Cantemir


Aceasta pagina a fost accesata de 1593 ori.