Apolog (varianta la domnul P.Prunco)
de Costache Negruzzi
Tot timpul care oamenii
Pe lume il petrec,
Preste roata Norocului
A se sui se-ntrec;
Iar cand acum se bucura
Ca s-au urcat pe ea,
Gandind sa-si faca mendrele
Precum nadejduia,
Rotunda roata rapede
Pe schite se-nvarti,
si mandrul poticnindu-se,
Cade cum nu gandi.
Iar omul ce de ratie
Se tot calauzi,
si-n toata vremea cumpana
in orisice pazi,
Nu-i pasa daca vifore
Pe lume s-au starnit,
Vartejele-ntamplarilor
il afla linistit.
El stie ca furtunele
Nu pot lung timp tinea,
Curand veni-va soarele
Ce le va-mprastia.
Cunoaste jucariile
Vicleanului Noroc,
De-a lui favoruri putrede
Razand, isi bate joc.
Acest fel traiu-i limpede
Se trece linistit,
si cand moartea s-apropie
il afla pregatit.
Apolog (varianta la domnul P.Prunco)
Aceasta pagina a fost accesata de 3482 ori.
