Gelozie
de Costache Negruzzi
Stii, draga, pentru ce cand te vad, ma mahnesc?
stii pentru ce ades cand mai mult te privesc,
Ma vezi posomorat, si ne-ncetat oftez,
Cand tu ma-mbratosezi, eu tac si ma-ntristez?
Cand tu credinta-mi juri, si-mi dai incredintari
De cel mai dulce-amor, raspund prin suspinari?
stii pentru ce? - Ba nu. - Ah! trebui sa ti-o spun.
Destul e de cand chin in sufletu-mi adun!
in inima-mi s-a-nfipt un ghimpe veninos,
si patimesc, si vad, si simt ca sunt gelos!
Cand imi inchipuiesc ca numai Dumnezeu
Fu-n stare a crea un suflet ca al tau,
Cand stiu ca n-a mai fost nici poate a mai fi
Ca tine pe pamant sa poata a iubi,
Ma tem de orice om se-ntampla de-ntalnesc
Sa nu-ti zica cumva cuvantul: te iubesc!
Cunosc ca ma iubesti, o vad neincetat,
Dar oare n-ai avut vrun alt amorezat?
Noaptea cand toate dorm, vrodata n-ai gandit
La altul careva ce iarasi te-a iubit?
Cand luna stralucind salteaza pintre nori,
s-un grier ragusat canta ascuns prin flori,
Nu-ti lasi capul ades plecat pe mana ta,
s-aminte nu-ti aduci atunci de cineva?
Vrun ideal prin somn, spune-mi, nu ai visat,
si dupa acel vis cumva n-ai suspinat?
Tu-mi zici ca ma iubesti c-un dulce bland suras,
Dar oare-acest cuvant la altul nu l-ai zis?
stiu ca nu pot trai fara al tau amor,
Dar sunt gelos, gelos! si simt ca o sa mor!
Gelozie
Aceasta pagina a fost accesata de 3951 ori.
