Lupu si mielu

Lupu si mielu

de Costache Negruzzi


Cel mai tare
Ii si mai mare.

Cine a zis vorba aceasta a avut un cap prea bun
Precum veti vedea curat din povestea ce-oi sa spun.
Un miel s-adapa din apa unui limpede parau;
Un lup hamesit de foame, umbland dupa demancat,
Cum zari pe miel ii zise: - Eu asi fi prea natarau
Cand asa prilej imi pica negandit, neasteptat,
Sa-l las din mana sa-mi scape.
- Spune, cine ti-a dat voie sa-mi tulburi a mele ape!
(ii striga cu un glas aspru, de manie inadusit)
Spune-mi, cum ai indraznit,
Dihanie prea urata, sa-ti moi botu afurisit
in insasi acea apa din carele si eu beu?
Spre pilda altor obraznici pe loc vei fi pedepsit.
Mielul, tremurand ca frunza, ii zice: - Stapanul meu,
Ma rog inaltimei tale ca sa nu fii suparat,
Ca, zau, nu sunt vinovat;
Eu beu apa mai la vale decat inaltimea ta
si nu stiu cum putui dara bautur-a-ti tulbura.
- O tulburi, iti zic! ii striga dobitocul cel cumplit,
si m-am instiintat insa ca an tu m-ai suduit.
- Doamne! Ma rog de iertare, an eu nici eram nascut;
Raspunde cu plecaciune mielului napastuit.
- E frate-tau, dar. - Eu n-am frate. - Apoi tot vrunul din voi,
Caci va cunosc eu prea bine, blastamate lighioi,
stiu binele care-mi vreti si tot ce ziceti de mine
Voi si canii si godanii, cand indemana va vine.
Mi-a venit si mie vremea sa ma pot rasplati odata.
Zicand, pe miel il inhata fara alta judecata,
il duce-n fundul padurii, subt un copac se aseaza
si tot mi ti-l ospateaza.





Lupu si mielu


Aceasta pagina a fost accesata de 2200 ori.