Dedicata catra imparateasa Elisabeta Petrovna
de Costache Negruzzi
Odrasla prestralucita a lui Petru cel slavit,
Ce din inima norodul bun parinte l-a numit,
Tu acea ce esti crescuta de dumnezeiasca mana,
Ca pe jumatate de lume sa fii doamna si stapana;
Sa nu crezi ca a mea lira numai singur-a ramas,
Nencordata, cand a lumei rasuna intregul glas.
De taceam din trandavire, de nu-ti aduceam cantare,
Cand te-ai inaltat pe scaun, n-asi fi vrednic de iertare.
De trei ori am intins mana s-a mea lira-am apucat
A ei coarde fiorande de trei ori am incordat;
Si de trei ori blondul Febus socotinta mea cum vede,
Precum fulgerul de iute dintre nouri se rapede,
Imi ia lira si sfarmand-o, cu un glas ingrozitor;
"Ce voiesti a face, zice, ticalos cutezator!
Au iti este iertat tie sa radici acea povoara,
Care alti mai vrednici oameni oboseste si oboara?
Tu prea cea din sfanta viata sa-ndraznesti a lauda,
Au nu simti ce greutate are sumetia ta?
P-Elisabeta ce este stea de bine facatoare,
O slujesc cu bucurie zanele nemuritoare,
Fapta buna, -ntalepciunea, langa ea imparatesc,
Subt a sa obladuire noroade se fericesc.
Ea intrece-n frumusete zina ce-a iesit din spume,
De la nord pana l-amiaza zboara falnicul ei nume.
A lui Petru celui Mare dulcea vreme a venit,
Pentru Rusia intreaga sosi veacul aurit.
Las la altii mai destoinici laudata-nsarcinare
Sa slaveasca pre augusta cu-a lor verse si cantare;
Tu ce nu esti inca-n stare pe Elion sa te sui,
Te taraste cu rabdare smerit la poalele lui;
De simtesti insa in tine acea nobila dorinta
Sa arati stapanei tale umilit recunostinta,
Ii inchina carticica ce d-atita ani lucrezi
Si prin care cu chip vesel viturile infruntezi.
Din aceasta vor cunoaste veacurile viitoare,
Ca a fost Elisabeta a virtutei protectoare."
Zicand, caii isi sloboade si se nalta spre Parnas;
Eu inmarmurit de frica, am ramas fara de glas.
De nu ma-ndemna Apolon n-as fi avut indrazneala.
Ignoranta mea cea mare sa dau lumei in iveala.
Dar, temandu-ma de dansul, ma supun a-l asculta,
S-ale mele scrieri iata indraznesc a-ti inchina.
Priimesti, deci, stapana, a mea mica harazire
Desi vrednica nu este de inalta ta privire
Si ma iarta cu blandeta pentru ca am cutezat
A te supara, - poruncei lui Apolon am urmat.
Dedicata catra imparateasa Elisabeta Petrovna
Aceasta pagina a fost accesata de 1902 ori.
