Omul de tara

Omul de tara

de Costache Negruzzi


Am petrecut multa vreme la tara, am trait si mai mult in mijlocul oraselor. Aici precum si acolo, am vazut de aproape oamenii si lucrurile. Cu cat insa inaintez in vrasta, cu atata ma patrund de incredintarea ca viata omului de tara este cea mai fericita si mai binecuvantata de Dumnezeu; cu toate aceste multi se leapada de ea, ca cum ar fi blastamata.

Daunazi trecand prin satul N.,
poposii la casa unui razes, batran ce
avea inca vro cativa stanjani de mosie.
Romanul ma primi cu bucurie:

- Vad ca petreci bine, mosule, am zis gazdei.

- Bine si nu prea, imi raspunse; viata noastra, a oamenilor de la tara este foarte grea. De aceea am socotit pre baietii mei sa nu-i mai las la tara. Am trei baieti, si am strans si cateva paralute. Pre unul am sa-l dau in scoala la Iasi ca sa invete nemteste, frantuzeste si latineste.

- Dar romaneste nu?

- Ba si romaneste; dar, vezi d-ta ca daca n-a invata frantuzeste si latineste, nu intalege romaneasca de astazi. Acum trebui sa stim multe limbi ca sa intalegem pre a noastra. Apoi dupa ce-a sfarsi cartea, s-a face un logofat s-a castiga si el boierie, ori s-a tocmi vechil la niscai razasi si s-a zice advocat cum ii al nostru, care se judeca de douazeci de ani sa ne scoata mosia, si de cand se tot judeca ne-au mancat-o pe giumatate.

Pre cel al doile am sa-l dau calfa la vrun lipscan sau la vrun bacal sa-nvete negutitoria, si sa aiba si el dugheana cand a fi mare. Cat pentru cel mai mic, l-oi da pre langa vrun boier sa slujeasca, sa se faca om, sa-l scoata cirac.

incai stiu c-or petrece o viata mai buna; n-or asuda ca tatal lor sa-si scoata painea din pamant. in Iasi, oamenii nu se scoala inainte de rasaritul soarelui, ba inca dorm pana la pranzisor. Soarele nu-i parleste, si ploaia n-o doresc de alta decat sa le stampere colbul de pe ulite.

- si pe Anita - adaogi batrana - vrand Dumnezeu, om dao intr-un pansion sa-nvete a juca si a canta in ghitara; si unde s-a face o duduca cu capela si cu rochii mandre, s-a lua un cuconas care i-a vorbi tot frantuzeste!

- Asa-i ca bine am pus la cale? Ce socoti si d-ta? ma intreba razesul.

- Eu socot, mosule, ca foarte rau ati pus la cale, si sa-ti dau cuvantul. Zici ca vrei pre feciorul cel mai mare sa-l inveti mai multe limbi si sa-l faci logofat sau advocat. stii ce-a sa iasa dintrasta? Ai sa-ti osandesti copilul la o vecinica atarnare; sa sada intro odaie cu pana in mana, unde a sa tanjeasca ca o floare scoasa din locul ce-i pria, si de unde, dupa ce-si va petrece cea mai mare parte a vietii, nefiind niciodata a lui, ce tot a altora, a sa iasa trecut si vested, si mai sarac decat cum intrase. Sa-l faci advocat? Meseria asta cere un talent si o vrednicie deosebita; de unde stii ca copilul d-tale le va avea? Advocat rau s-a putea face, si daca va mai castiga si rele deprinderi va veni in rele fapte; se va face un insalator, un necinstit, un plastograf si ... va fi rusinea parintilor!

Pre cel al doile zici ca vrei sa-l dai calfa la vrun negutitor, adica vrei sa-l inveti de copil a se jura stramb, si a nu masura drept.

in sfarsit pre cel al treilea, ai de gand sa-l dai in casa vrunui boier ca sa-l scoata cirac. Bun cuvant! Atata numai ca acum boierii nu mai scot cireci; insa findca baietul este curatal, a sa-l imbrace c-o livrea frumoasa, c-o jiletca rosie cu sireturi de fir, cu niste pantaloni galbeni si c-un frac nu stiu mai cum, pe bumbii caruia a sa fie marca stapanului, ca sa se cunoasca ca-i a lui, cum se cunosc boii din cireada si caii din herghelie de pre bourul lor. intrun cuvant, a sa fie jochei.

- Ciocoi!

- Jochei am zis, care-i o zicere englezeasca ce insemneaza mai tot aceea.

- Mai bine la plug decat in coada.

- Sa venim acum la copila d-tale, matusa, pre care vrei s-o dai la pansion. indata ce va intra acolo, n-o sa-i mai zica Anita, ce madmoazel Anet (Anette). A sa-nvete a juca polca si a sa uite hora. A sa-nvete a canta in ghitara si n-a sa stie a nevedi panza. Iar cuconasul care-i sa-l iai ginere - si care a sa se rusineze sa se raspunda cu socrii lui - cea intai treaba ce a sa faca, a sa fie sa-i vanda stanjanii de mosie care-i vei da zestre, si dupa ce-i va bate la talpe, are sa-ti lepede fata, pre care-i s-o primesti in casa plangand, si n-a sa-ti fie de nici un ajutor, caci a sa stie frantuzeste, iar nu gospodaria.

- Ce spui, domnule, strigara batranii, vasazica foarte rau pusesem in gand? Dar apoi ce ne sfatuiesti d-ta sa facem cu copiii nostri?

- Iata ce. Sa-i dati la dascalul din sat sa-i invete limba lor ca sa poata ceti cartile cele bune care-i invata cum sa cinsteasca pre Dumnezeu, pre parinti si pre mai marii lor, cum sa-si implineasca datoriile catra carmuirea care se ingrijeste pentru binele lor, cum sa se fereasca de lene si de betie; si prin urmare cum sa se faca buni gospodari. Atunci vor sti ca pe ogor cu plugul sub mana si cu inima la lucru, sunt siguri astazi pentru painea de maine, fiindca ea va atarna numai de la munca lor! Se vor bucura de un aer curat, si vor avea grane, poame, lapturi si alte bogatii ce le da bunul Dumnezeu.

Oraseanul traieste de azi pe maine. Zdruncinatu-s-a ceva negotul? sa teme ca nu va avea paine pe a doua zi, in vreme ce taranul este sigur c-a sa secere la iulie. in orase, traiul atarna de la cinci sau sase lei ce poate capata un muncitor pe ziua de munca, iar de se-ntampla sa nu gaseasca intr-o zi de lucru, lipsa si foametea i se infatoseaza indata; la tara insa, de n-ar fi nici o para, tot nu se teme cineva ca nu va gasi ce manca. indata ce omul si-a implinit datoriile campului, doarme linistit, si se scoala voios, pentru ca nimica nu-l umileste intr-un loc, unde toti vorbesc o limba si se imbraca deopotriva.

Anita d-tale, matusa, in loc de frantuzeste va invata gospodaria de la maica-sa. in loc de rochii cu falbalale, va avea un pestiman curat si o camesa de burangic cu altite cusute de dansa. Nu va purta capele, ci flori de camp. Va ajuta barbatu-sau la munca; isi va creste copiii, si va fi mama buna, sotie buna si fiica buna.

Iata ce se vor face copiii dv. daca va veti ingriji de dansii.

- iti multamim, domnule, ca ne-ai deschis ochii, imi zisera batranii. Dumnezeu te-a adus ca sa ne scapi de gogomania ce era sa facem. Videm acum ca bine traim noi la tara; de ar trai si copiii nostri cum am trait noi! Vom face cum ne-ai sfatuit d-ta; le vom insufla frica lui Dumnezeu si dragostea muncii.

in vremea aceasta, trasura fiindu-mi gata, mi-am luat ramas bun de la batranii tarani, care ma intovarasira de binecuvantari pana ce ma pierdura din ochi.

Bucurie!






Omul de tara


Aceasta pagina a fost accesata de 2852 ori.