Baile de la Ems
de Costache Negruzzi
Facultatea din Berlin ne trimisese la Ems. Vrand-nevrand, deci a trebuit sa o ascultam: ne-am suit in vagon si: mana baiete! Mana baiete, adica, suiera masina!
Dupa ce ne-am oprit o zi ca sa vizitam Hanovru, ne-am urmat calatoria pana la Colonia, unde trebuia sa lasam fiara de uscat ca sa luam pre cea de apa.
Cel intai lucru a unui calator, dupa ce ajunge in Colonia Agripina, este sa vizite domul (aceasta biserica mareata, cea mai mare zidire de stilul gotic din lume, care, inceputa la 1248, nu e inca gata, si nici va fi in timpurile noastre), si apoi fabrica lui Jean Marie Farina, care are privilegiul a parfuma cu apa lui ambele emisfere, insa informandu-ne de locuinta acestui vestit distilator, ni se raspunse ca in Colonia sunt 23 de Jean Marie Farina, si toti se zic cei adevarati.
in cateva oare, vaporul te duce la Coblenta, statie a calatorilor pe Rin, unde vapoarele se urmeaza regulat ca omnibusurile.
Eram acum aproape de sfarsitul drumului nostru. Am luat o trasura care intr-o oara fagadui sa ne transpoarte la Ems. Chirigiul nostru trecand pe sub tunurile cetatii Ehrenbreitstein, zidita pe coasta unui deal in dreptul Coblentei, ne spuse ca artileristii prusiani zic ca cetatea aceasta nu se poate lua nici cu un chip. Nefiind competenti in asemene materie, l-am crezut usor.
Curand intraram in ducatul de Nassau, care numara 38 mile patrate, adica ceva mai putin decat un tinut al nostru.
Nimica mai frumos si mai pitoresc decat drumul acesta pe o sosea minunata, care dupa ce atinge tarmurile Rinului, unde se vede de ceea parte frumosul palat de Stotzenfels, apoi cotigeste si apuca malurule Lanului. O cavalcada de engleze calari pe magari ne anunta ca intram in oras. Oras! Vorba mare! Mai nimerit am zice sat, dar sat alcatuit de vro saptezeci de frumoase oteluri ce se intind pe o vale ingusta pintre care curge Lanul. Aice toate casele sunt facute nu pentru proprietarii lor, ci pentru strainii ce vin; de aceea, de la octomvrie si pana la mai, Emsul este pustiu, insa cum se arata primavara, el incepe a se gati ca sa priimeasca multimea calatorilor, pre care ii aduc la izvorul tamaduirii, din tuspatru punturile cardinale, regulat de doua ori pe zi, trasurile de la Coblenta. Atunci incepe a se desmorti Emsul, incepe a trai din mila fantanii Keselbriunen care daca s-ar intampla sa sece, zau nu stim ce ar face locuitorii lui.
Pozitia acestui orasel e atat de romantica, ingrijirea atat de mare, incat nu te poti opri de a nu te placea in paradisul acest incantator, desi sederea in el te tine cam scump.
Dupa ce ne-am asezat la otelul des Quatre Saisons unde fusesem recomandati, ne-am grabit a ne duce sa vizitam locul unde negutitorii iti vand feluri de scumpe nimicuri.
Ne-am primblat prin gradina si frumoasa alee ce se intinde de la izvor pana la casa cu patru turnuri. La urma, am intrat in salonul de conversatie. Aice era intinsa o masa lunga imbracata cu postav verde, in mijlocul careia sta o ruleta, cotca privilegiata care scurge pungile strainilor, caci alteta sa duca de Nassau nu invoieste supusilor sai sa joace jocuri de hazard. Am gasit acolo mai multi moldoveni cunoscuti. Moldovenii au ajuns acum, de unde nu-i sameni, acolo rasar.
Baile de Ems sunt frecventate de o sotietate aleasa. Pe la inceputul timpului curei vin nemtii, rusii, lesii; iar in iulie navalesc frantezii si englezii; atunci nemtoaicele se eclipseaza de crinolina si volanele parizienelor; insa desi eticheta face petrecerea indestul de monotona, cel putin ai mangaierea ca te gasesti intr-o adunare cumsecade. De la 7 si pana la 9 oare, vezi trecand pe promenada feluri de figuri care de care mai tantose.
Vezi acest ofiter ce se primbla la brat cu un june elegant in civil? Unul e duca de Meiningen si celalalt printul Gheorghe de Prusia. Iata contele de Morny. Vazandu-l cineva fara nici o decoratie, vorbind opera si Bois de Boulogne cu contesa d'Imecourt, ar zice ca e un fasionablu de la jockey-club, iar nicidecum prezidentul corpului legislativ, si intimul lui Napoleon III. Dar figura asta poznasa ce face sa rada pe duca de Richelieu? Acesta-i Levassor, comicul de la Palais-Royal, care a venit aici ca sa ne faca sa petrecem cateva seri vesele.
Iata doamna Calerghi, fiica lui Neselrode, printesa Rezinska, contesa Pototca s.a. Dama asta tomnatica, dar placuta inca, intovarasita de doua fete atat de elegante una altia, incat nu lear putea cineva deosebi daca, prin un joc a naturii, n-ar fi una bruna si alta blonda, dama asta e o americana bogata ce nu-i nici printesa, nici marchiza; republicanii acesti de piste ocean sunt mai presus de asemene desertaciuni. Ea e doamna Hutton, nimic mai mult; dar, zau! daca lumea noua produce asemene frumuseti, nu stiu de ce mai sede cineva in cea veche?
O, ce toaleta eccentrica la dama asta mica ce da bratul marchizului de Chabannes, dar cat o prinde de bine, si cat e de gentila miss Sheppart!
- Miss Sheppart? Ce-i aceea?
- E o mladita a Albionului rasadita in macadamul Parisului. Mai mult nu stiu, si nici vreau sa va spun.
Nu va mirati de eleganta toaletei astei dame nalte si palide. Dumneaei e madama Gerson. Toate aceste bogate atururi iese din magazinul barbatu-sau, cel intai (magazinul vreau sa zic) din Berlin.
Pe bancul acela, langa cativa lorzi englezi, sade generalul rus Enghelhard, ce vorbeste c-un june ofiter din marina franceza, care-si pierdu un picior la Cram. Ei fuma si converseaza cu atata familiaritate, incat n-ai gandi sa sunt dusmani.
Precum videti, nu se poate nime jalui ca nu e in buna companie, dar - o rezic - petrecerea e sarbeda, si viata indestul de monotona.
La 5 oare dimineata alergi la izvor, si pana la 9 inghiti la apa calda primblandu-te - daca nu ploua - prin gradina, si ascultand orhestru. Aice intalnesti tot aceeasi sotietate, insa in haine de baie. Daca vremea e inchisa, vezi englezii invaliti in mari saluri de lana, care le da o infatisare foarte poznasa; iar in boneta si capotul acesta, n-ai gaci pre dama cea eleganta ce-ai intalnit-o aseara la promenada. La 9 oare nu mai vezi pre nime la izvor. Toata lumea s-au tras pe-acasa ca sa dejune, si sa-si faca toaleta, incat doua oare promenada si salonul sunt deserte. La 11 incep a iesi. Ia seama bine sa nu te ademeneasca magararii care te-asteapta cu dobitoacele lor la scara. Mossie! Mossie! Vollen Sie reiten? iti striga cu totii. De cumva din ochi-ti prepun ca poate mai te-ai indupleca a face o cursa, te-ai prapadit! Te vezi incungiurat, inhatat in brate si pus pe un magar care pleaca fuga, duduit cu batul dinapoi de cornacul sau, incat cand te trezesti, esti acum pe potica muntelui. Daca ai scapat de cursa asta, n-ai decat a te duce in salon, unde jucatorii s-au adunat, sau la cabinetul de cetire, unde curiozii rascolesc jurnalele, ori la colonada, unde lalaii casca gura pe la marfurile expuse prin magazine.
Dar a trecut o saptamana. Ai calarit pe mai multi magari, ai vizitat Nassau, Stotenfels, Kemenau s.c.l.., toti muntii si colnicele. Cunosti toate obrazele cu care te intalnesti mai de multe ori pe zi; ai invatat de rost toate polcele ce le executeaza orhestrul, ai facut inventariul tuturor bagatelelor din colonada, ti-ai cercat norocul la ruleta, ti s-a lancezit sufletul de apa calda, in sfarsit poate ai avut noroc ca noi, sa razi de cantecele lui Levassor, sa asculti incantatoarea vioara a lui Vieuxtemps, si fermecatorul glas a privighitoarei nordului Jenny Lind, ce sa mai faci? monotonia te-a saturat, si uratul incepe a se ivi.
Atunci contele Bismark, comisarul ducai, iscodeste vro noua petrecere. Vezi anuntat odata ca maine fiind ziua aniversara a a.s. ducai, va fi iluminatie stralucita, serenada cu muzica si armonie la reduta. Poti vedea toate aceste pentru un florin? Alta data, ca la promenada va juca muzica militara. Nu te-amagi insa; ai s-auzi tot acele arii, tot de acei muzicanti, dar in haine militaresti. Uneori e un steeple chase de nou soi. intr-o dimineata am vazut ca se stransese toti magararii din Ems si impregiurimi, cu urechiatii lor cursieri. intreband ce va sa zica asta, un poznas ne raspunse ca se pregatise cavaleria ducai de Nassau ca sa mearga sa iaie Sevastopolul; era o alergare de magari, unde biruitorul se poarta pe una si singura strada a Emsului, ca un triumfator roman.
Ne se mai spusese ca codrii ducatului sunt plini de vanat, si ca poti capata usor si ieftin voia de a vana, intovarasit de un padurar; incat daca te vei scula inaintea soarelui, si te vei inturna dupa apusul lui, negresit poti intalni doua, trei caprioare: dar ti se da de stire ca nu poti trage in dobitoc, decat daca are mai bine de un an, sau mai putin de zece. Atunci cercetezi...
- Metrica caprioarei?
- Ba nu; dar cand trece dobitocul, te intorci catra padurar si-l intrebi: - Ce vrasta socoti ca poate sa aiba capriorul acesta? Padurarul se uita cu o cautatura ispitita, si-ti raspunde: " unsprezece luni!" sau " doi ani si jumatate, poti sa-l impusci". Mai de multe ori vanatul se foloseste de conversatia asta, si se face nevazut; se intampla insa uneori, de ai vreme sa tragi si sa cada. Atunci padurarul ia dobitocul, care e destinat pentru masa ducai, si iti lasa multamirea sa te crezi bun vanator.
Frunzele insa incep a ingalbeni, avgust e catra sfarsit, si noptile s-au marit. Nu-ti ramane atunci alta de facut, daca nu vrei sa pierzi toata iluzia Emsului, decat sa alergi iute la Coblenta, sa te sui in cel intai tren, fara sa mai intrebi unde merge, si sa te duci - unde te trage inima sau interesul.
Baile de la Ems
Aceasta pagina a fost accesata de 3269 ori.
