Pentru ce tiganii nu sunt romani
de Costache Negruzzi
Necajit si obosit de lucrarile catagrafiei, la care ma indatorea sarcina mea de deputat, venisem ca sa mai rasuflu cateva zile la mosioara mea, si sa ma bucur de o mancare mai buna, dupa o imblare prin sate de cinci luni, vreme in care nu ma hranisem decat cu bors de pui, si de pui cu smantana.
Sa nu socoti insa ca eu, patriot, despretuiesc bucatele aste nationale; dimpotriva. Dar cand cineva, atat-amar de vreme, n-a mancat decat pui, pare-mi-se ca are dreptate a fi satul de ei.
Asteptand macaroanele, ma primblam in gradinita mea care semana cu un covor verde cusut cu flori, si pentru ca sa nu-mi para asteptarea prea lunga, ceteam o brosura a d. Kogalniceanu, intitulata Esquisse sur l'origine et la langue des Cigains. Cetirea asta ma aduse pe nesimtite la idei filantropice; gandeam la sclavia atator mii de oameni, si proiectam sa vorbesc la adunare in favorul lor; apoi, figurandu-mi disputa ce avea sa starneasca propunerea mea, gesticulam vorbind singur, fara sa bag seama la un bun batran care ma privea cu mirare de cateva minute, si care negresit ma socotea smintit. Acesta era vecinul meu Bogonos, pre care, adancit in ideile mele, nu-l vazusem intrand.
Trebui sa stii, prietene, ca vecinul meu Bogonos e floarea vecinilor, si de-mi va abate vrodata sa-mi vand mosia, am gand sa pun in publicatie, ca si Temistocle, ca, pre langa celelalte calitati, ea se bucura si de un bun vecin. Figureaza-ti unul din acei vechi boieri de tara, moldavi primitivi, cu deprinderi patriarhale, cu haine lungi, cu fata voioasa si palita de soare, care sunt totdeauna veseli si multamiti cand secerisul a fost bun, care nu-si bat capul de politica; in scurt, un om de acei carii, necunoscand patimile oraselor si intrigile ambitiei, isi iubesc sotia si copiii mai mult din datorie decat din amor, si pre care moartea ii gaseste la masa.
- Tot asa esti, imi zise el smuncindu-mi cartea din mana, tot cu cetitul si cu scrisul! Zau, trebui sa fi avand un demirbas (cap de fier) ca sa bodoganesti zi si noapte povestele frantujilor! Uite, imi pari mai galben si mai ovilit decat asta-iarna cand - nu stiu pentru ce - te trimisese frumusel aici la tara unde sedeai singur ca un cuc. Geaba am ragusat strigandu-ti ca te omori cu astfel de trai. Iaca, la treizeci de ani n-ai nicicum sange in fata.
- S-a gramadit tot la inima, raspunsei.
- Asa, spune-mi mie vorbe de aste frumoase, cand stii ca, afara de psaltire si ceaslov, eu nu stiu decat Vietile sfintilor; ba am uitat c-am mai cetit pre Arghir si Pustnicul, si vezi ca, cu toate aste, imi merge bine. Priveste, eu sunt rumen si gras, iar d-ta seameni c-o gutaie; pentru ca nici poti sa fii altfel; tot cu nasul in carti, band numai ceai si cafea ca bolnavii, in loc sa bei pelin si vutca ca crestinii. Poftim sa mergi departe cu asa deprinderi!
- Te inseli, draga vecine. Vad ca inca nu ma cunosti bine. Nu stii ca in mine sunt doi oameni deosebiti, romanul vechi si romanul nou. Ca sa ti-o dovedesc, vreu sa ne-ntrecem la masa, macar sa stiu ca m-oi chefalui, cu tocmala ca vei gusta porterul care mi l-a adus chiar astazi de la Galati.
- Cat pentru pranz, primesc bucuros, caci incai masa d-tale e crestineasca, dar pentru porter, foarte multamesc. Nu mi-am urat zilele ca sa ma otravesc.
- Voia la d-ta, vecine.
Ne-am pus la masa. Bogonos inghitea bucatile ca un smeu. Ca sa nu compromit giuruinta facuta, mancam si eu cat septe, sigur c-ave sa-mi fie rau.
incantat de apetitul meu, - Bravo! imi zicea la fiecare pahar; ian asa te vreu. Iaca, ai inceput a te face rosu. - Cred si eu, ca nu mai puteam.
Dupa pranz, ne-am dus in gradina, si ne-am tologit sub un batran plop ce ne umbrea cu tufoasele lui ramuri. Daliile imbracate in bogatele lor rochii colorate si gingasii tamarini se leganau la adierea vantului, in vreme ce garoafele, rozetele si micsunelele ne imbalsameau cu dulcele lor parfum. Fumand din lungi ciubuce si sorband delicioasa moca, eu ma lasasem la o lina reverie, recitand incet niste stante d-ale lui Anacreon, cand un hohot de ras a vecinului meu ma destepta din acest semisomn voluptuos.
- Na-t-o buna! striga el, in graba mea de a ma duce la masa, n-am luat seama ca impreuna cu basmaua si tabacherea, am bagat si cartea d-tale in san! - si ce spune in cartea asta? adaogi el, deschizandu-o.
- Asta e o schita asupra originii si a limbii tiganilor, facuta de d. Kogalniceanu tanarul.
- Cunosc pre babaca d-sale. si ce scrie dumnealui despre tigani?
Desi nu eram dispozat a ma face talmaci, am inceput a-i spune in scurt cuprinderea brosurei, dar abia zisei cateva cuvinte, si vecinul meu ma curma, zicandu-mi c-un aer mahnit:
- Nu-ti bate joc de mine.
- Cum! ce vorba e asta? Eu sa-mi bat joc de d-ta! de d-ta, cinstitul meu vecin, de d-ta care mi-ai dat votul la aleregea din urma? imi pare rau!
- De ce dar imi spui niste lucruri care nu pot sa fie in cartea asta?
- Ba iti spun ce este, pre onorul meu!
- Jura-te altfel, daca vrei sa te cred, pentru ca, vezi d-ta, ca de cand a iesit onorul, a lipsit cinstea.
- Pre cinstea mea! am zis, razand de calamburul vecinului.
- Apoi dar d. autor s-a batut joc de noi.
- Cum asa!
- Eu nu-ti vorbesc povesti. Cand iti spun c-am cetit istoria tiganilor, tiparita in viata s. Grigorie ...
- in viata s.Grigorie! Ma treci cu saga, vecine, urmai razand.
- Asa, boierule, asa, in viata s. Grigorie. in zadar radeti, d-voastra acesti carii nu stiti nimic, macar ca hojma cetiti. in locul flecariilor frantuzesti, de ai fi cetit Vietile sfintilor, nu teai uita la mine asa holbat. Dar va petreceti numai vremea a fata niste stihuri schilavoase, pre care nu le intelege nime, si care nu platesc o slova din Arghir ... A! afara de Aprodul Purice a d-tale, care m-a facut sa rad de ma durea inima.
Barbarul! gandea ca-mi face un compliment, si nu stia cat ma umilea! Auzi colo! facusem comic, fara sa-mi treaca prin gand.
- Sa venim la istoria d-tale, nene Bogonos, zisei ca sa curm vorba literaturii.
- Bucuros, raspunse; si stranutand si tusind, incepu:
"Odinioara la Agrigenta, unde s.Grigorie era episcop, se afla o parte de norod smreduita de eresuri, si inversunata asupra cuviosului barbat care voia sa-i scoata din ratacire. Dar in zadar bunul pastor se silea a-i indrepta. Ei isi bateau joc de sfaturile lui, si de multe ori in biserica li se intamplau sa adoarma si sa horaiasca cand era mai frumos. Cu toate aceste, sfantul (care nu e un sfant de rand, precum te poti incredinta din ceaslov) nu se da, ci hojma le spunea de focul Gheenii si de muncile ce-i asteapta pentru faradelegile lor. Iata dar ca intr-o duminica, oile aste pierdute - precum el le numea - se pun de panda, si cand el iesi din biserica, incepura a-l improsca cu pietre, urmandu-l cu sudalmi si cu ocari pan-acasa.
Oricare altul, afara de s.Grigorie, i-ar fi lasat sa-si pearda sufletele, el insa nu inceta de a-i mustra si de a-i invata, pana ce in sfarsit multi dintr-insii, cunoscandu-si gresala, s-au intors la credinta. Atunci ceilalti s-au vorbit intre dansii sa deie jaloba asupra lui cu feluri de clevetiri, parandu-l ca ar fi un fatarnic dat la poftele trupesti s.a. in urmare, facand o jaloba mare, iscalita de o multime, o trimise la obsteasca adunare" ...
- Vecine, curmai pre povestas, imi pare ca aiurezi. De unde dracul ai gasit obsteasca adunare la Agrigenta?
- Daca nu ma vei lasa sa spun cum mi-e spusul, tac.
- Spune dar inainte, am zis razand.
"Dupa ce deci au dat jaloba lor la obsteasca ad ... sau daca vrei la boierii veliti a tarii, carii nu erau mai de treaba decat ei, Divanul ..."
- Dar, frate draga, ma treci cu deochiul cu boierii si Divanul d-tale. Ce dracu!
- Foarte bine, tac.
- Ba spune, spune ma rog, si-ti fagaduiesc ca nu zic nici carc.
"Au adunat pre vladicii si arhimandritii de pe la eparhiile si monastirile lor, atat pre cei de loc cat si din alte craii si imparatii, si le s-au zis sa faca cercetare la fata locului, sa se incredinteze de toate impregiurarile acestei pricini si sa incheie hotarare.
in vreme de o luna, soborul s-au adunat. Erau vladicii de la s. sinod din Petersburg, de la Hina si ... iar vrei sa ma curmi? intr-un cuvant, din toate partile lumii; toti oameni cuviosi, foarte procopsiti si bogoslovi. Prezidentul lor era un mitropolit de la noi, a caruia nume l-am uitat. Orasul era plin. Nu se auzea de dimineata pan-in seara decat tocand si tragand clopotele, si toti erau datori sa slujeasca pe rand.
Cand veni randul sa slujeasca si s.Grigorie, caci el ca o gazda ramasese cel din urma, de cum miji de ziua, norodul se gramadi in biserica nu atata de evlavie, cat ca sa vada cum a s-o scoata la capat bietul vladica. El insa nu-si pierdu cumpatul la un ceas asa greu, ci incepu slujba ca omul care-si stie treaba.
in vremea aceasta, dusmanii sai carii pandeau prilejul sa-i poata face rau, folosindu-se de nefiinta sa, au mers acasa la el, si acolo au silit pe o tanara fata, pre care o adimenisera si o adusesera cu dansii, sa se culce in crevatul sfantului, puind-o la cale sa zica ca-i tiitoare vladicai.
Era o copila juna si frumoasa, cu ochii mari si negri, a cariia par ca matasa cadea in bucle undoioase pe umerii sai de alabastru, gingasa si mladioasa ca o rachita tanara. intr-un cuvant, una din acele fiinti incantatoare care te fac sa-ti pierzi sufletul ..." Razi?
- Bre, bre, bre, ma sparii, nene Bogonos; de unde dracu ai scos frazele aste de romant? Cred ca nu le-ai cetit in viata s.Grigorie!
- Nu. Mi-au ramas de cand am cetit cartea cea frumoasa Pustnicul
*
"Dar sa venim la prochimen. iti spuneam ca copila era acum in patul sfantului, cand acesta, dupa ce detuna pre toti vrajmasii sai intr-un cuvant potrivit cu impregiurarile, se inturna biruitor acasa, intovarasit de toti calugarii pre care ii poftise sa ieie dulceti si cafea la dansul.
Te las sa judeci care fu uimirea cuviosului si a musafirilor , cand vazura copila iesind din ietac in capot de noapte, si ducandu-se sa sarute mina prezidentului. Popii se uitau unii la altii ca niste buimaciti. Batranii, parandu-le ca vad chiar pe satana, isi faceau cruce boscorodind molitfe; tinerii o sorbeau cu ochii.
in asta ameteala obsteasca, mitropolitul lasase sa-i apuce mana mahinaliceste, dar abia rumenile buzisoare a fetitei se atinsera de mana asta vesteda si zbarcita, el o trase ca si cand s-ar fi atins de un fier rosu.
- Ticaloaso! striga, ce obraznicie e asta sa intri aici in aceasta scandaloasa dezbracare?
- Pardon, raspunse sireata c-un zambet nevinovat; nu stiam ca s.sa - si arata pre s.Grigorie - avea musafiri. ii aduceam metaniile care, in graba de a se duce la biserica, le-a uitat in crevatul meu; si apoi vream sa-l mustru putintel ca m-a lasat asa cand se umizea de ziua, dupa ce petrecu toata noaptea in bratele mele. Sa iasa pan-in ziua, pe raceala, sa capete vrun gutunar! Sa nu-ti pazesti sanatatea care mi-e atat de scumpa! fi! nu-i frumos, domnule, si ca sa te pedepsesc, n-o sa te sarut trei zile. Auzitu-m-ai?
Zicand aceste, se uita la cuviosul episcop, incretind din sprincenute si strangand gurita.
Acum inchipuieste-ti, de poti, mina calugarilor. Cat pentru s.Grigorie, oborat sub asta noua lovire, radica numai ochii la cer si suspina. in sfarsit, dupa o tacere de spaima si de mirare ce tinu cateva minute ..." Fost-ai la Braila cand o bateau rusii?
- Ba.
"Precum cand fitilul artilerului a dat foc minei care era sa oboare o bucata din zidul cetatii ca sa faca loc ostilor sa intre, si care - intre noi sa ramaie - nu se nimeri cum s-astepta, mai intai nu s-au auzi decat un suierat surd si prelungit, si pe urma nimica, si pe urma un pocnet grozav; asemene si soborul, dupa ce se mai desmeti, izbucni cu strasnicie. U! O! Pi! Bre! Ce scandal! Ce nelegiuire! Doamne Dumnezeule! Sodoma! Niniva! Filistean! Amalecit! s.a. Era un vuiet de nu se mai auzea. Abia dupa multa nevoie, prezidentul izbutind a-i face sa taca, se adresa catra s. Grigorie:
- Iata dar morala ta cea evangelica, zise; asta ti-e evlavia cea atat de laudata! Vasazica, aste nu erau decat o masca scarboasa cu care voiei sa amagesti lumea! Asta e pilda care dai oilor tale, pastorule? avea dreptate norodul sa strige asupra ta! in laturi, pacatosule! S-ar cadea sa mori de rusine! - si tu, fiica pacatului, tu hananeeanca, tu Magdalina, care ai cutezat sa aduci pan-aici scandalul si ispita prin veninul dracestelor tale frumuseti, spune, poama a iadului! cum ai putut insela pe acest nevrednic calugar?
- Sa nu banuiesti, pre-sfintite, raspunse ticaloasa fata dand un hohot de ras, dar mi se pare ca vorbesti cam in dodii facandumi o asemine intrebare. Eu sa-l insel! o copila de saisprezece ani! Zi mai bine ca dumnealui m-a inselat, fagaduindu-mi multe de toate.
Zicand aceste, saluta cu gratie adunarea si iesi cantand incetinel: Dulce odor imi lumineaza ...
- O, culmea hulii si a batjocurii, striga prezidentul soborului, facandu-si cruce! Doamne! fie-ti mila de noi! Apoi adresandu-se catra ceilalti vladici: Fratilor, intreba, ce socotiti? Ce pedeapsa vredniceste omul acesta?
- Moarte! raspunse intr-un glas adunarea.
- Moarte! striga s.Grigorie, pre care aceasta zicere il trezise din buimaceala in care-l adancise scena ce urmase, moarte! A, domnisorilor! Vreti sa ma osanditi la moarte? Se vede ca ati uitat cuvintele mantuitorului? E, bine! cel ce nu se stie gresit iaie pietre si ma ucida. Auzindu-va, cineva ar gandi ca sunteti niste sfintisori abia iesiti din rai. Dar putina rabdare, si va voi arata ca toata comedia asta e o nerusinata napaste a clevetitorilor mei. Sa se deschida usile! Sa intre toata lumea! Drept este Domnul! El nu-mi va tagadui agiutorul sau ca sa pot obori pre dusmanii mei.
indata s-au deschis usile, si gloata, care astepta afara rezultatul deliberatiei soborului, nabusi inuntru ca un siroi, aducand si pre juna fata (care intre aceste isi facuse toaleta) ca o martura vie.
- Domnilor! zise atunci episcopul, sfantul sobor, amagit de intrigile si parele voastre, ma invinovateste cu un pacat de moarte; dar fiindca mi-e mila de sufletele pacatosilor, si nu doresc sa-i vad osanditi pentru vecinicie din pricina mea, ce ati zice daca v-as arata ca nimic nu-i adevarat din toate prihanirile ce ati pus duhovnicescului vostru pastor?
- Am zice ca vrei sa ne spui minciuni gogonate si gugosi cornorate, si nu te-am crede, caci avem dovezi; si iacat-o dovada, adaosera ticalosii impingand pe fata inainte.
- Apropii-te, fiica, zise sfantul, si marturiseste adevarul, in cuget curat si cu mana pe inima, pentru ca de la asta atarna soarta ta de fata si viitoare.
Biata copila tremura ca frunza auzind aceste cuvinte.
- Nu te teme, relua s.Grigorie. Marturiseste adevarul, si vei dobandi iertare.
- E, bine! zise juna fata, marturisesc ca s.s. nici ma cunoaste, si ca toate cele ce-am zis mi-au fost suflate de d-lor, care m-au induplecat sa ma culc in asternutul s.sale cand era la biserica, fagaduindu-mi ca ma vor marita dupa un tanar pre care il iubesc si care ma iubeste, dar care fiind sarac ca mine ...
- N-aibi grija, o curma pre-cuviosul episcop, eu va voi inzestra si voi binecuvanta insotirea voastra. Dumnezeu sa te ierte, sarmana mielusa ratacita, precum te iert si eu de tot raul ce frumuseta ta mi-a facut in ochii lumii.
Copila cazu plangand la picioarele sfantului.
- incredintatu-v-ati, pre-sfintilor? urma episcopul. Mai vreti si alta dovada ca sa va convingeti ca nu stiu ce este pacatul curviei? Stati si va uitati, si aceste zicand, dete in laturi poalele antireului.
Adunarea ramase incremenita, caci cuviosul era ..." Bogonos tacu.
- Ce era? intrebai.
- Era ... Era ... Nu intalegi?
- Era ca Abeilard de erotica pomenire?
- Nu stiu cine si cum era Abeilard a dumitale, dar stiu ca sfantul era ...
- O, sarmanul sfant!
"Te las sa-ti inchipuiesti mirarea ce a casunat viderea astei noua dovezi. Gloata rusinata au iesit ca lupul fabulei: C-urechile pleostite si coada intre vine."
- Bravo! Nene Bogonos, nu te stiam asa carturar. Ai cetit pre Lafonten?
- Cateva fabule traduse.
"- E, acum ce ziceti, domnilor, d-voastra care voiati sa ma osanditi la moarte? intreba s.Grigorie, vrand sa-i cam necajeasca.
- Zicem ca esti un mare sfant, raspunsera toti uimiti, inchinandu-i-se pana la pamant.
Tot orasul era adunat in ograda episcopiei, asteptand cu ingrijire sfarsitul; cand iata, se deschisera usile balconului, si sfantul se arata in vestminte arhieresti, tinut de subsuori de doi batrani vladici. Mitropolitul iesi inainte, urmat de tot clerul, si facand semn ca are sa vorbeasca, se facu adanca tacere.
- Cetateni a Agrigentei, zise, s-au aflat pintre voi oameni ticalosi si vicleni, care au cutezat a cleveti purtarea cuviosului vostru pastor. Acei inrautatiti au iscodit deosebite pari minciunoase, si au mrejit feluri de intrigi asupra lui. Dumnezeu n-au parasit in aceasta grea impregiurare pre credincioasa sa sluga, ci prin dovezi neprihanite au luminat duhul sfantului sobor ca sa cunoasca toata desertaciunea si marsavia acestor urate clevetiri. Deci, dupa canoanele sfintei noastre biserici pravoslavnice, ticalosii acestia merita a fi arsi de vii, ca sa-si curate pacatul si sa se lamureasca prin foc de faradelegea lor; dar fiindca mantuitorul au zis: "Iertati gresitilor vostri", sunteti scutiti de moarte; insa fiindca trebuie o pilda pentru viitorime, dupa indurata mijlocire a cuviosului episcop, soborul in unire hotaraste:
1. Toti acei ce au luat parte la asta hula sa fie afurisiti.
2. Averile lor miscatoare si nemiscatoare sa se iaie in folosul bisericii spre plata rugaciunilor ce se vor face pentru mantuirea sufletelor lor.
3. Drept-credinciosii vor fi datori a da sarindare pentru ca sa se curate de amestecul ce au avut cu ei.
Auzind aceste, indata toti drept-credinciosii s-au tras la o parte.
Atunci mitropolitul, radicand glasul si mana dreapta, tot clerul au urmat pildei sale, incepu a zice cu un glas sarbatoresc si mormantal:
- Fiti blastemati, oameni rai si vicleni, care ati clevetit pre omul lui Dumnezeu! De trei ori blastemati! Amin.
- Amin! repeta tot clerul.
- Fata voastra sa se negreasca ca carbunele, limba voastra sa fie neintaleasa pentru tot crestinul! Amin.
Traiul vostru sa fie marsav si nemernic. Sa nu aveti nici loc, nici foc, si sa traiti din furtisaguri. Amin.
Viata voastra sa se petreaca intr-o vecinica robie din tata in fiu. Ori a cui veti fi, sa aiba dreptul a va vinde ca pre dobitoace. Sa va numeasca tigani, adeca talhari. Tot romanul sa va poata bate si porecli cioare si stance, fara sa aveti voie a-i raspunde.
Fiti blastemati, oameni rai si vicleni, care ati clevetit pre omul lui Dumnezeu! De trei ori blastemati! Amin.
- Amin! repeta iarasi clerul.
Mitropolitul vorbea inca, cand orizonul incepu a se intuneca, si un nor negru-galben se deslipi de pe cer, si coborandu-se cu iuteala unui fulger preste oamenii blastemati, ii cuprinse si ii ridica la o strasnica inaltime. Pe unde trecu norul acesta, arse si tarine si fanate.
Agrigentinii se uitau inmarmuriti la aceasta minune dumnezeiasca, cand deodata norul crapand, toti nenorocitii aceia cazura jos ca ciocarliile. O minune! fata lor se innegrise ca carbunele, si vorbeau intre ei o limba neintaleasa.
indata romanii navalind, ii legara si ii luara robi. De atunci ei si copiii lor au ramas robi, si robi vor ramanea pana la sfarsitul lumii, pentru ca au fost afurisiti, precum am avut cinste a-ti spune."
- iti multamesc, vecine, am zis lui Bogonos, vazand ca sfarsise, dar fetita ce se facu?
- Cand a vazut norul coborandu-se, se ascunse iute dinapoia s.Grigorie, care se facu ca nu o vede, dar, ca toate fetele Evei, curioasa de a videa sfarsitul, se ivi putin, si un coltusor de nor ajungandu-o sub frunte, ii ramase un benghi negru intre sprincene.
- Adeca, castiga o noua gratie.
- Cat pentru s.Grigorie, vei sti ...
- Nu voi sa mai stiu nimic, raspunsei, caci pre putin ma intereseaza.
- Atata paguba, zise Bogonos cu ciuda. Apoi, luand o mare priza de tabac, si privindu-ma c-un aer inganfat: Iata, urma, de unde se trag tiganii, iar nu cum ne-o spune domnisorul acela in cartea lui. E, ce gandesti?
- Gandesc, fartate, ca toate cate-mi insiri acum de doua ceasuri sunt numai o frumoasa poveste, buna de adormit copiii de tata; si c-ar trebui sa fie cineva tare prost ca sa creada asemene gogomanii.
- S-au sfarsit! striga vecinul meu cu o oftare ce ar fi putut invarti aripile unei mori de vant, nu mai este nadejde! Se duce vechea noastra Moldova, si in curand n-o sa mai ramaie in ea decat niste struluibati cu mintea stricata - n-o zic asta pentru d-ta - carii, prin scrierile lor, se silesc a sterpi samanta credintii ce a mai ramas! Oameni de ieri! despretuiti relegea, nu paziti posturile, nu faceti ca parintii vostri, va despartiti de sotii, va place mai mult teatrul decat biserica, si daca intalniti in drum un preot, aruncati cu ce va iese nainte dupa el, ca sa nu vi se intample ceva rau, ca cand slujitorul Domnului este dracul impelitat. N-a sa treaca mult, si va veti lepada si de Hristos, caci sunteti in stare a face orice! - si cand vorbea aceste, Bogonos era sublim si mare.
- Lasa proorociile, cinstite Bogonoase, raspunsei. Esti batran si iti par toate celea negri, in vreme ce noi videm tot frumos. Nu facem ce faceau parintii nostri? Nu, pentru ca suntem fii a unui alt veac, si trebui sa mergem cu veacul; caci daca duhul ominesc ar ramanea tot pe loc, ti s-ar crede inca povestele, si ar fi toti ignoranti ca multi carii cunosc. N-o zic asta pentru d-ta. Dar, lasa gluma, si-mi spune, crezi in adevar fabula asta cornorata despre tigani?
- De o cred? Negresit ca o cred. A fost scrisa de ...
- De niste ipocriti si fanatici, care vrand sa tie lumea sub tutela lor, iscodeau feluri de basne ca sa o sparie. Cum poate cineva crede, daca are cel mai mic bun simt, toate aste ciudate minuni? Bataliile acele intre sfinti si diavoli; dracii acesti cornurati si cu coada lunga, carii n-aveau alta treaba decat sa supere singuratatea unor mizantropi? cat pentru mine, Dumnezeu ma ierte, iti spun curat ca nu cred in alti draci, decat intr-acei draci de omenie, care sunt tineri si bine facuti, si niciodata nu-si arata coada si coarnele. si ian spune-mi, dumneata vecine, dumneata care sameni cu unul din crestinii catacombelor, vazut-ai pe dracul? Zau, eu as vrea sa-l cunosc de curiozitate, ca sa stiu daca-i asa negru cum ...
- Taci, striga cu glas nadusit si tremurand vecinul meu. Nu vorbi de aste cand insereaza! Nu stii in ce primejdie te pui! Acum e ceasul cand duhurile imbla!
in adevar, soarele apusese dupa un lung sir de nori fantastici, pre care ii poleia c-o bordura de purpur. Frunzele gemeau la suflul melancolic a vantului. Noaptea isi intindea pe incetul tristul sau hobot; si florile ascunse in umbra se vesteau numai prin parfumul lor. Nu se zarea in acest chiaroscur, decat arburii negri, intinzandu-si crengile ca bratele unor uriasi.
Aceste toate erau atat de frumoase, atat de marete, incat abia luai seama in contemplatia mea ca vecinul meu se duce. Asadar, invitandu-l pe a doua zi la pranz, am intrat in camera mea, unde m-am apucat sa-ti scriu viata s.Grigorie, precum mi-a povestit-o Bogonos, silindu-ma a pazi cat s-a putut chiar si espresiile sale. Sanatate!
Pentru ce tiganii nu sunt romani
Aceasta pagina a fost accesata de 9447 ori.
