Calipso

Calipso

de Costache Negruzzi

stii ca in anul 1821 a izbutit revolutia Greciei, si ca ea isi avu inceputul la Iasi. Precum in toate revolutiile, asemene si in aceasta s-au facut mai multe eccesuri, caci totdeauna pintre patrioti se vara oameni de acei care cauta a se folosi de orice tulburare. Dupa stricarea eteristilor la Dragasani si la Sculeni, toate capeteniile ce erau mai de omenie fugind care incotro, tarile noastre ramasera in prada birbantilor. Iasul se pustii. Oraseanii bejanarira in Bucovina si Beserabie, unde gasira azil.

Tatal meu cu mine, dupa ce am petrecut iarna in tinutul Hotinului, in vara anului 1822 ne-am dus la Chisinau, ca sa ne intalnim cu rude, prieteni, cunoscuti, refugiati ca si noi.

Era curios a videa cineva atunci capitala Beserabiei, atat de desearta si de tacuta, cat se facuse de vie si de zgomotoasa. Plina de o lume de oameni care traiau de azi pe maine, care nu stiau de se vor mai inturna la vetrele lor, acesti oameni, multamiti ca si-au scapat zilele, se deprinsera cu ideea ca n-o sa mai gaseasca in urma decat cenusa, si, neavand ce face alta, hotarara a amorti suferinta prin vesela petrecere, care cel putin ii facea a uita nenorocirea. De aceea, nu videai alta decat primblari, muzici, mese, intrigi amoroase.

in toata insa aceasta sotietate de emigrati si de localnici, doua persoane numai imi facura o intiparire nestearsa. Aceste erau un om tanar de o statura mijlocie, purtand un fes pe cap, si o juna nalta fata, invaluita intr-un sal negru, pre care le intalneam in toate zilele la gradina. Aflai ca junele cu fesul era poetul A. Puskin, acest Byron a Rusiei, ce avu un sfarsit atat de tragic , iar tanara El fu ucis in duel de cumnatul sau.

cu salul pre care toti o numeau greaca cea frumoasa, o curtizana emigrata de la Iasi, numita Calipso.

Calipso imbla tot singura. Numai Puskin o intovarasea cand o intalnea la gradina.

Cum vorbeau ei (caci Calipso nu stia decat greceste si romaneste, limbi care Puskin nu le intelegea), nu stiu. Se vede ca 22 ani a poetului si 18 ani a curtizanei n-aveau trebuinta de mult inteles.

Puskin ma iubea, si gasea placere a-mi indrepta gresalele ce faceam vorbind cu el frantozeste. Cateodata sadea si ne asculta oare intregi pre mine si pre Calipso vorbind greceste; apoi incepea a-mi recita niscai versuri de a lui pre care mi le traducea.

Dar dupa o luna, m-am dus din Chisinau, si in primavara anului 1823 m-am inturnat in Moldavia, fara sa mai vad pre Puskin, si fara sa mai aud de greaca cea frumoasa. Cateodata insa, cand ceteam poeziile marelui poet rus, si mai ales salul negru, aceste versuri ce sunt un poem intreg facute inadins pentru tanara fata, imi aduceau aminte de acea femeie cu chip ingeresc, si doream sa stiu ce se facuse.

                                                                            *

Intr-o seara a lunii noiemvrie 1824 -  era vicol si ploaie - la poarta monastirei Neamtu ajunse un june om, care cerea voie sa intre. Hainele lui erau strabatute de apa, si el semana obosit de osteneala. Portarul il primi si il gazdui pana a doua zi cand, dupa cererea sa, il conduse dinaintea staretului. El arata ca, fiind un tanar strain si orfan, voieste a se calugari. Staretul il randui spre ascultare la un batran sehastru ce locuia afara de monastire, in munte, unde el petrecu trei ani in cea mai mare cucerie si umilinta. intr-o dimineata, chemand sehastrul pre ucenicul din chilioara de alaturi, si vazand ca nu-i raspunde, se duse ca sa vada ce face, dar il gasi dormind de - somnul cel vecinic.

Cand erau sa-l ingroape, se gasi pe pieptul lui o hartie in care scria aceste:

"Gresit-am, Doamne! Pacatuit-am, Doamne! si nu sunt vrednica a ma uita la cer; dar covarseasca indurarea ta multimea faradelegilor mele! Doamne! miluieste si iarta pre pacatoasa Calipso!"

Tidva grecei cei frumoase am vazut-o in catacombele monastirei.





Calipso


Aceasta pagina a fost accesata de 5259 ori.