Catacombele Monastirei Neamtu

Catacombele Monastirei Neamtu

de Costache Negruzzi


Nu departe de cetatuia Neamtu - a caria ruine se mai vad inca daramate de oameni si de timp - mai in sus, pe o vale ce se intinde verde si racoroasa intre doua siruri de muntisori umbrosi, Alexandru cel Bun facu la 1402 o bisericuta de lemn in cinstea s. Ioan Teologul, pe langa care se adunara cativa monahi; si pentru adapostirea lor si a altor crestini in timpurile acelea pe cand Moldavia se bantuia de razboaie si de rascoale, zidi aproape de biserica si un turn de peatra.

Pe atunci inturnandu-se de la Viena, Ioan Paleologul trecu prin Moldavia. Alexandru il primi cu tot onorul cuvenit mosteanului imperiei Bizantine, insotindu-l pana la Galati. Spre rasplata ospetiei ce primise, Ioan suindu-se pe tron ii trimise lui purpura si corona imparateasca, iar mitropolitului Iosif sacos si mitra; dar spre a-si invecinici pomenirea, trimise doamnei Anei, sotiei lui Alexandru, si o icoana facatoare de minuni a Maicei Domnului.

Icoana aceasta se puse in bisericuta mai sus aratata. Dupa trecere mai de un veac, stefan Marele, vazand ca s-a marit numarul calugarilor, incepu a zidi la anul 1497, langa bisericuta lui Alexandru-voda, o alta biserica mare de peatra cu hramul inaltarii, dar murind el la 1503, o sfarsi fiiul sau Bogdan, si aduse icoana Fecioarei acea harazita de Paleologul in biserica asta noua, unde este si pan-in ziua de astazi.

Aceasta icoana se cunoaste ca e facuta pe cand arta zugraviei era in decadinta la greci. Desenul este grosier si coloritul slab.

Monastirea Neamtul - ce luase asta numire de la paraul ce curge aproape - lua o intindere mare. Prin pietatea domnilor si a boierilor capata venituri insemnate, si astazi aceasta lavra nutreste la o mie cinci sute monahi, si oricare sarac afla in toata vremea aici cautare si ospatare.

Mai multe biserici si paraclise se zidira pe langa aceasta, dar bisericuta s. Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, acea facuta de Alexandru cel Bun, desi invechita, sta pe langa ele ca o sfanta relicvie doveditoare ca ea a fost incepatoare acestui locas dumnezeiesc; insa invechindu-se foarte, se facu in acelasi loc alta de peatra, tot in numele s. Teolog, dar de o arhitectura noua. Desi aceasta e mai frumoasa, mai gratioasa, e de jalit acea veche de lemn, si era de dorit ca asta de acum sa se fi facut intocmai dupre modelul bisericutei lui Alexandru-voda. Din norocire tot a mai ramas turnul de care ti-am vorbit mai sus, care sta inca intreg cuprins intr-un unghi a zidului monastirii.

Langa biserica aceasta e mormantul monahului Chiril Carp, unul din ostenitorii si fundatorii ei. Alaturea sta mormantul monahului Platon, ucenic a cuviosului staret Paisie. Fratii ne-au spus laudata viata a acestui calugar, care desi privit de toata obstimea ca un cuvios, era cel mai smerit intre toti, urmand porunca evangelica: "Cel ce vrea sa fie mai mare intre voi, sa fie voua sluga." Prevazandu-si sfarsitul, cucernicul Platon s-a rugat sa nu-l ingroape cu parada, ci numai un preot sa-l intovaraseasca la groapa spre a-i ceti rugaciunile mortilor; dar nu fu ascultata cererea lui. Toti slujbasii monastirii imbracati in aurite vestmante, cu cantari, tamaieri si faclii, plecara ca sa insoteasca ramasitele sfantului barbat; cand iaca cerul se intarata, vantul stange luminele, si ploaie varsandu-se in siroaie, sileste pre toti a-si cauta aciuare prin chilii.

insa indata ce a ramas mortul cu un singur preot, soarele sparge norii, ploaia sta atarnata in aer far-a cuteza sa caza, si inmormantarea cuviosului monah se sfarseste in pace si liniste.

Sub biserica asta noua sunt catacombele monastirii, in care se pun oasele mortilor cind le dezgroapa din umedul lor locas, ca sa deie locul lor altor morti mai proaspeti. Aceasta hruba e boltita; are sese stanjini lungime, trei latime si sese palme de naltime. O singura ferestrica ce sloboade o raza misterioasa pe o icoana a Mantuitorului care sta pe un tetrapod in fund, lumineaza acest loc funerar.Trei randuri de politi zidite de-a lungul paretilor, iar pe sub ele dulapuri.

Ce se insira pe politi ?-Tidve de morti ! - Ce se pune in dulapuri ? - Oase de morti ! Fiind laic, se numea Constantin Carp.

Cand s-a deschis usa si m-am coborat in acest azil a mortii, un sfant fior m-a cuprins ; si de n-as fi fost pregatit pentru o asemenea priveliste sau de eram singur, as fi cazut in genunchi, umilindu-ma dinaintea lui Dumnezeu, in fata acestei multime de morti. in adevar, omul se simte cat e de mic inaintea marei puteri a lui Dumnezeu, inaintea astor oase mucede ce au avut odinioara carne si sange ca noi!

Dupa aceste intai cugetari triste, altele mai lumesti m-au cuprins. Aste capete asezate cu simetrie pe politi, aste oase puse cu regula in dulapuri, m-au mahnit si m-au suparat. Ce sunt ele alta decat noi, ramasite a celor ce au fost ca noi? si noua nu ne place a videa ca se joaca cineva cu noi cand traim cu atat mai vartos dupa ce am murit. Linistea mormantului e mai de preferat decat asta regula, unde tidvele noastre figureaza ca sipurile in magazinul unui spiter.

Mai bine de doua sute capete sunt pe aceste politi de peatra; fiecare are lipit pe el cate o tidula pe care e insemnat numele celui ce l-a purtat. Este de luat seama ca unele din ele sunt mai pe jumatate putrede de rugina pamantului sau de boalele de care au patimit in viata. Un doctor Gall pipaindu-le, ne le-ar putea spune, si poate din stiinta cranologiei s-ar putea afla cate virtuti, cate virtuti au fost in ele.

Cautand aceste tidve, vazui una mai mica, mai delicata; osul era alb si luciu, dar nu avea nici o eticheta lipita pe ea. Monahul ce-mi slujea de cicerone mi-a spus ca era a unii fete ce-a murit acolo, dar nu stiu sa-mi spuie mai mult. Curiozitatea mea nu se indestula cu atata. Am intrebat, am cercetat si am descoperit o foarte trista drama, pe care iti voi spune-o alta data, caci acum ma grabesc a lasa pre morti, ca sa ma intorc intre cei vii.






Catacombele Monastirei Neamtu


Aceasta pagina a fost accesata de 1647 ori.