Critica

Critica

de Costache Negruzzi

"Dintr-o palma a s. sale este la sfanta episcopie la Roman o bucatea, si la Buciulesti un deget adus din tarigrad de Dumitrascu logofatul, precum mi-au spus Iordache spatarul la masa Dabijeivoda - Dumnezeu sa-i pomeneasca! si eram eu un smerit Dosiftei, episcop la acel sfant scaun la Roman s.c.l."

Asa scria pe la 1570, in viata cuvioasei Parascheva, mitropolitul Dosiftei, unul din barbatii invatati, cu care se faleste pe drept Moldavia. El a fost nu numai un bun pastor duhovnicesc turmei incredintate lui, dar si unul din scriitorii cei mai alesi a timpului aceluia.

Iata o rugaciune catra sfanta fecioara a lui Ioan Damaschin, tradusa de Dosiftei, pe care o gasesc in viata acestui st. filosof, carui saracinul Hisiam, califul Damascului, porunci sa-i taie mana dreapta, dupa clevetitoarele indemnari a iconoclastului imparat Leon Isaurul: Domnitoare preacurata ce-ai nascut fara prihana Pre Dumnezeu cumsecade si cu fecioria-ntreaga, Pentru sfintele icoane mi s-au taiatu-mi direapta! S-ta stii si pizma pentru care-mi face Leon; Sirguieste de-mi agiuta, si-mi isteleste direapta A celui de sus direapta ce-i dintru tine-ntrupata Multe minuni stie face; deci pentru a ta rugaciune si direapta mea aceasta roaga-l sa o isteleasca; Sa-ti fac cantari cumsecade, si-ntrupatului din tine Cu-nchieturi socotite, sa le scriu precum se cade, De sprijineala sa fie crestinatatii direpte; Ca toate-ti sunt cu putinta, lui Dumnezeu fiind maica.

Maica Domnului se indura de lacrimile sfantului poet si ii lipi mana la loc. Dar aice nu voiesc a spune minuni, ci a vorbi de poezia noastra din veacul al XVI-le. Poate gresesc, domnule, eu insa o prefer celei de astazi, oricat se pare ea de simpla. imi place pentru ca e naiva si fara pretentie, pentru ca e moale si neteda, nu aspra si ciotoroasa ca urmatoarea elegie a unui mare poet din timpul nostru: La moartea Elisei Osana! slava! sfant esti! sfant! sfant! Ce vrei se face-n cer, pre pamant. Glasul Elisei! - il auziti?... Seraf azi canta! - N-o mai jaliti, Auzi pe ingeri se intreband: Sfanta iubire ce are de gand? s.c.l. Mai vrei inca? Jalea cuprinde orice simtire, De dorul pierderii piste fire s.c.l. Poate tot nu ti-e destul? dar De m-ai pune pe-un carbune, Mai departe nu ti-oi spune.

Apostroful ce taie semistihul, seraful ce canta, ingerii se intreband ce are de gand s-ta iubire, dorul pierderii piste fire etc., toate aceste formeaza o poezie hodorogita, incat in adevar jalea cuprinde orice simtire , cand vede cineva frumoasa noastra limba caznita si schingiuita astfel!

Spune-mi, nu-ti place mai bine traductia lui Dosiftei cu-nchieturi socotite , care nu te osteneste cand o cetesti, nici are frase mari intortocheate si scalciate?





Critica


Aceasta pagina a fost accesata de 1447 ori.