Scrisoarea XXIII - Cu el sau pe el

Scrisoarea XXIII - Cu el sau pe el

de Costache Negruzzi

Nu stiu pentru ce, domnul meu, eu stim pre femei mai mult decat pre barbati. Dupa a mea idee, desi suntem partea tare a neamului omenesc, nu suntem insa si cea buna; caci e netagaduit ca de la inceputul lumii si pana in ziua de astazi, femeile ne-au intrecut nu numai in iubire, ce si in patriotism.

Lasand la o parte Corneliile, Lucretiile si toate femeile istorice grece, romane si de alte natii, iti voi vorbi numai de femeia romana, acest tip de amor si de virtute.

Cate vitiuri s-au strecurat in frumoasa noastra tara sub ocrotirea unui guvern prieten a intunericului, care favoriza patimile ca sa-l demoralizeze si sa-l tie in slugarie! cate rele au spurcat inima bietului roman! insa nici una din ele n-a putut pata haina cea alba a femeii romance, ci ea ramase tot curata si neprihanita. si de unde vine aceasta? De la educatie? Nicidecum. Educatia femeilor la noi e atat de neingrijita, incat nici trebui a mai pomeni de ea. Vine de la natura, aceasta invatatoare a lumii toate; de la natura, care a sadit in inima femeii acea dragoste de familie, acea abnegatie de sine, pentru a se consacra sotului, parintilor, copiilor ei.

Sa o privim in toata vrasta.

Vezi-o fecioara, fara prihana, tanara si frumoasa. in ochii ei straluceste dulceata, si in inima sa amorul. Iat-o acum sotie, muma de familie, cungiurata de copiii sai, ingrijind de casa sa, si sarguindu-se a imprastia cu senineta si blanda ei mangaiere negurile supararilor de pe fruntea sotului sau. in sfarsit matroana respectabila, povatuind catra cele bune pre fiii si fiele sale, uitandu-se cu multamire la trecuta ei viata, in care nu are a-si banui nici de o gresala; si asteptand sfarsitul ca un somn dupa o ostenitoare calatorie. Ea stie ca Dumnezeu a creat-o nu pentru dansa, ci pentru familia ei, de aceea egoismul nu afla loc in sufletul sau, si misia ii e implinita, daca in calea vietii sale a putut sterge cateva lacrimi, semana cateva flori, si lasa o suvenire duioasa in inimile scumpe!

Desi se pare usoara solia ei, iaca ce zice filosoful Genevii: "Omul, facand bine, nu atarna decat de sine, si poate brava judecata publica; dar femeia, facand bine, n-a facut decat jumatate din insarcinarea sa, si trebui sa-i pese de ceea ce gandesc de dansa nu mai putin decat de ceea ce este in fiinta... Opinia este mormantul virtutii pintre barbati, si tronul sau pintre femei." Greu e a putea inlatura cineva calomniile si invidia lumii, femeia insa stie ca nu ajunge a fi virtuoasa, trebui sa nu fie nici prepusa. Cat pentru mine, domnul meu, mi-ar placea sa traiesc intr-o republica de femei, unde ele sa porunceasca si noi sa ascultam. Crede-ma ca n-ar merge trebile mai rau. Dar vad ca m-am departat de telul meu, si vorbesc de morala si de politica, cand voiam sa-ti vorbesc numai de patriotismul femeilor. Htnhp  tn, zicea acea vestita spartiata, dand scutul fiiului sau - insa am uitat ca am promis a nu vorbi de femeile Romei si a Greciei.
Trei veacuri si jumatate au trecut de la muma lui stefan, care incuie portile cetatii fiiului sau si il trimite la biruinta, si pana la doamna I ..., care cu arma in mana imbarbateaza norodul, se pune in fruntea lui, si scapa pre alesii poporului de complotul unor ticalosi parveniti, ce voiau sa stanga in noaptea despotismului steaua Romaniei abia rasarinda. Cate si cate trasuri eroice se vor fi petrecut in vremea aceasta, care insa s-au trecut cu viderea, si s-au uitat! Un popor deprins in slugarie, care miserrimam servitutem pacem appellant , nu e vrednic nici sa le vada, nici sa le pretuiasca.




Scrisoarea XXIII - Cu el sau pe el


Aceasta pagina a fost accesata de 1548 ori.