Trisfetitele

Trisfetitele

de Costache Negruzzi

Cand un istoric - ce ne lipseste - s-ar ocupa a scrie istoria Romaniei, nu ar putea gasi urmele caracterului national decat in timpul domnirii printilor romani, adica de la venirea lui Dragos si pana la emigratia lui Cantemir.

in aceasta epoha, mai bine de trei veacuri si jumatate gaseste cineva niste fapte eroice, marete si crude care aduc groaza si mirare. Mai multi domni buni s-au deosebit prin patriotismul si mai vartos prin pietatea lor. Astazi inca, culmile sunt incununate si orasele semanate de bisericile ce ei au ridicat intru marirea atotputernicului; si fiecare din zidirile aceste erau monumentul vreunei izbande asupra dusmanilor puternici de care Romania era incungiurata.

Unul din domnii scumpi in pomenirea viitorimii a fost si Vasilie Lupu. El intai intemei scoale, el puse sa se traduca si sa se tipareasca cartile in limba patriei, el in sfarsit aduse moastele sfintei Parascheva de la Epivata, pentru care dete trei sute pungi de bani, si le aseza in biserica zidita de dansul in Iasi. Aceasta cuvioasa patroana a orasului niciodata si dupa orice impregiurari nu-si parasi locasul, ci totdeauna scutitoarea politiei si tarii, e comoara cea mai pretuoasa ce are Moldavia.

Istoria printului Vasilie infatoseaza niste episoade atat de tragice, niste jocuri a norocului atat de desantate, incat imi pare rau ca nu ma iarta cuprinsul acestei scrisori de a le descrie. Hronicarii romani, istoriografii poloni si unguri, diaconul arab Pavel au scris mult pentru el. Pana cand poate intr-o zi voi avea prilej a ti-o arata pre larg, voi sa-ti dau o mica idee de biserica S.S. Trei-Ierarhi.

Biserica aceasta de stil mestecat gotic si bizantin e pe dinuntru zugravita in fresco. in dreapta sta racla sfintei, inaltata pe cateva trepte. Aici pe parete e zugravita solenitatea aducerii moastelor cu pompa ce a urmat. Turcul capugibas calare inainte, arhiereii purtand racla, domnul, boierii si poporul in urma. Pe alt parete stau atarnate portretele lui Vasilie si a familiei lui cusute in aur si matasa.

Aceea insa care da o figura originala astei zidiri e ca pe dinafara este toata imbracata cu bareliefe, inchipuind deosebite arabesce, gratioase si elegante.

Turnul clopotnitei deasupra portii si de un stil modern, e cel mai nalt a capitaliei. Pana nu de mult slujea pentru privighere de foc, si clopotul cel mare niciodata n-a sunat intr-o usna fara sa puie tot orasul in miscare. Uneori cand poporul se simtea asuprit si jignit in drepturile sale, se auzea sunetul clopotului de dandana. Atunci mahalalele isi varsa gloata piste oras, si norodul nu se linistea, nici clopotul nu tacea, pana nu se videa scapat de angarii si usurat de impilari. Astazi insa oamenii s-au prefacut, naravurile s-au imblanzit, si nu se mai aude clopotul de dandana. Sunetul lui cheama numai pre credinciosi la rugaciune.





Trisfetitele


Aceasta pagina a fost accesata de 2437 ori.