Domnului Charles N.Hora Sabatului

Domnului Charles N.Hora Sabatului

de Costache Negruzzi

        Hic chorus ingens ... Colit orgia.
        Avienus

Preste zidul monastirei ce se vede-n departare.
Luna fata-si invaleste ca si pentr-o taina mare!
Duhul meze-noptii trece si-ngrozire raspandi;
De douasprezece oare cu-aripa-n clopot lovi.
Precum tunetul ce norii limpezeste si strabate,
Astfel vuietul se-ntinde pe culmele-nvecinate.
insa iata-acum tacere dupa vuiet a urmat...
S-ascultam! Ce se aude? Ce nou glas a rasunat?
O, cerule! Boite, turnuri, porti ferestre sfaramate,
Parca sunt acoperite de retele infocate;
Iar santita apa ferbe clocotind in vasul sau!...
ingeri, pazitorii nostri! Scapati-ne de-acest rau!
Pintre razele albastre astei fumegande pare.
Cu chiote, cu suspine, cu urlete, cu latrare,
Iata ca de prin tot locul, de prin ape, munti, paduri,
Se adun-acum aice cascand spurcatele guri
Vampiri, stafii si balauri, strigoi, larve, negri gnomuri,
Monstruri care numai iadul a visat a lor fantomuri.
Vrajitoare-abia scapata din mormintele pustii,
Se urca-n stejarul care s-a uscat de vajilii.
Necromani ce lungi tiare portu-n cap cu mare fala
Unde-s scrise cu vapaie dracesti semne de cabala.
si posomoratii demoni, iutii aprigi zburatori,
Vin curgand de pretutindeni precum grindina din nori.
Toti pe usile stricate, pe coperisele sparte,
Rasufland un duh de moarte ce se-ntinde-n orice parte,
Intra-n vechea monastire cu a lor domn Lucifer,
Ce pe capul sau de taur, poart-o mitra grea de fer.
Diafanele lui aripi coperind cu omoforul,
Altarul ce se darma el isi pune atunci piciorul.
O ce groaza! Iat-acum canta-n locul cel santit,
Unde vecinic privigheaza ochiul cel neadormit!
Manele la dant s-apuca... Hora marsava incepe
Ca vartejul unui vifor ce sta gata ca sa crepe,
Parca iadul cu a lui gloata, pe-ntuneric invarteste,
Zodiacul sau pe care semnul mortei straluceste.
Toti se tin acum de mana, dantuiesc, sar, canta, zbor,
Satan bate cu piciorul si-ndrepteaza glasul lor.
s-ai lor pasi zguduind strasnic cele bolte colosale,
Turbura pre mortii care dorm sub petrele acei sale.

" Haide sa ne-amestecarn
Toti acuma cu gramada!
Nime-n ticna sa nu seada,
Lumea tremure si vada
Cum sabatul noi serbam.
Satan calca in picioare
Crucile mantuitoare,
Fata-i este lucitoare,
in glas mare sa-i cantam!"

s-ai lor pasi zguduind strasnic cele boite colosale,
Turbura pre mortii care dorm sub petrele acei sale.

"Noi vom izbandi asa!
Vino sora, vino frate
Din pustiuri departate,
De prin locuri blastemate,
Grabiti toti a v-aduna.
Iadul va-ntovaraseste
si pacatul va-nsoteste.
Caci in fata va luceste
Cuvantul Anatema!"

s-ai lor pasi zguduind strasnic cele boite colosale,
Turbura pre mortii care dorm sub petrile acei sale.

"Veniti l-a iadului torti.
Nani cu picioare sucite,
Guli cu buze afurisite,
Cu gatlejile-ncalzite
De sange-nchegat de morti.
si voi muieri infernale,
Cu gura plina de bale,
Nu va-mpedecati in cale.
Deschideti aceste porti!"

s-ai lor pasi zguduind strasnic cele bolte colosale,
Turbura pre mortii care dorm sub petrile acei sale.

"Hohotind in locul sant,
Satana cu sumetie
Intoneaza o psalmodie,
si se-ntinde cu trufie
Pe-a crestinului mormant;
Iar in santa locuinta
Un demon cu sarguinta
Arata cu iscusinta
Ce-a mai facut pe pamant!"

s-ai lor pasi zguduind strasnic cele bolte colosale
Turbura pre mortii care dorm sub petrile acei sale.

"Iesind din mormantul seu,
Lepadatul sa ne-arate
Haina sa plina de pete
Care-l usuca de sete
Aducandu-i un chin greu.
Negrul levit sa se suie
Pe altar ca sa-l descuie,
sa-n candelare sa puie
Faclia duhului reu!"

s-ai lor pasi zguduind strasnic cele bolte colosale
Turbura pre mortii care dorm sub petrile acei sale.

"Satan se va bucura!
Farmecatori fioroase
Cu ale voastre mani hidoase
Preste pulberea de oase
Scrieti: Abracadabra!
Zburati paseri cobitoare
Ce cu-aripi incantatoare
Spanzurati c-o grea duhoare,
Prin alcovuri pe Smarra!"

s-ai lor pasi zguduind strasnic cele bolte colosale,
Turbura pre mortii care dorm sub petrile acei sale.

"Iaca semn se da acum!
Din nou iadul ne recheama
Sa ne grabim a da seama
La poarta cea de arama;
Ramaie-n urma-ne fum!
Toate sufletele mute
in tartar sa se stramute,
Satan dintii isi ascute;
Nu mai pot scapa de-acum!"

Steaua zilei inalbeste cele bolte colosale ;
Au perit cum pere visul duhurile-nfricosate,
si mortii adormind iarasi sub petrile acei sale,
Pe-ale lor reci capataie isi pun fruntile-nghetate.





Domnului Charles N.Hora Sabatului


Aceasta pagina a fost accesata de 1350 ori.