Domnului L. Boulanger. Cazania calugaritei

Domnului L. Boulanger. Cazania calugaritei

de Costache Negruzzi

        Acabose vuestre bien,
        Y vuestros males no acaban.
        Mustrari lui Riga Rodirigo

Voi ce traiti in bucurie
De tinerete si amor,
Mai ascultati o istorie
A donei Padilla del Flor.
Ea fu o juna fata, care
Era frumoasa de vestit.
Ascundeti rosile peptare,
Copii, ca boii au iesit!

Sunt multe fete in Granada,
si la Sevilla se gasesc,
Pre care-ades c-o serenada,
Amorezatii le-amagesc;
Altele, fara rusinare,
Cugeta numai la iubit.
Ascundeti rosile peptare,
Copii, ca boii au iesit!

Dar ce sa tot insir cuvinte?
Destul ca Padilla del Flor
Era-ntre fete mai cuminte,
Era corona tuturor;
Fugea de cei ce n-au mustrare,
si multe fete-au amagit...
Ascundeti rosile peptare,
Copii, ca boii au iesit.

Ea niciodata vrea s-asculte
Pe mandrii tineri cavaleri,
Ce suspinand ii spunea multe
De-ale lor patimi si dureri;
Le raspundea la fiecare
C-amor in suflet n-a simtit,
Ascundeti rosile peptare.
Copii, ca boii au iesit!

Deci la Toleda se si duse,
Lasand pe junii ce ofta,
La Dumnezeu gandul isi puse,
Otarand lui de a se da;
si acolo cu ravna mare
indata s-a calugarit.
Ascundeti rosile peptare,
Copii, ca boii au iesit!

Apoi zicea: "Fugii de lume
Ca sa urmez cerestei cai,
De-acuma uite-s-al meu nume;
Ma voi ruga pentru cei rai.
ingerii ne sunt aparare;
Aici vicleanul n-a venit."
Ascundeti rosile peptare.
Copii, ca boii au iesit!

Dar de abia calugarita
Juna copila se vazu,
Iata ca-n groazneca ispita.
Mireasa Domnului cazu.
Simti in sine un foc mare.
Un foc dracesc nepotolit.
Ascundeti rosile peptare,
Copii, ca boii au iesit!

Un hot vestit se prepasise
Nemernicind pe langa schit,
El multe fete-ademenise
Desi era foarte urat.
Urmand draceasca indemnare.
Calugarita l-a-ndragit.
Ascundeti rosile peptare.
Copii, ca boii au iesit.

Pentru a intra in monastire.
Adese hotul se-mbraca
Ca un ermit, si cu smerire
Pe la icoane se-nchina
Cu o adanca intristare,
C-un aer foarte umilit.
Ascundeti rosile peptare.
Copii, ca boii au iesit!

Calugarita imbatata
De al ei cuget blastemat,
Vrea sa petreaca noaptea toata
Cu-acel amagitor spurcat;
Caci dracu-i dete cugetare
Sa fac-un lucru pangarit.
Ascundeti rosile peptare,
Copii, ca boii au iesit!

Padilla vrea - nelegiuire! -
Far a gandi la vrun pacat
Sa se-ntalneasca-n monastire
Cu-al sau pagan amorezat;
Gandea numai la desfatare,
Nu la pacatul cel cumplit.
Ascundeti rosile peptare,
Copii, ca boii au iesit!

Dar cand s-a dus, nebuna fata,
Cand in biseric-a ajuns;
Cheama talharul- insa iata
Cerescul trasnet i-a raspuns...
Domnul isi face razbunare,
De cugetul nelegiuit.
Ascundeti rosile peptare.
Copii, ca boii au iesit!

De-atunci urgia cea cereasca
Pastorul inca n-a uitat.
El se opreste sa priveasca
Un zid ce e acum surpat.
Doua clopotniti in darmare
Pe sesul acel inverzit.
Ascundeti rosile peptare,
Copii, ca boii au iesit!

Iar noaptea vechea monastire
si bolovanii cei ramasi
Pare ca sunt o nalucire,
Parca doi strasnici uriasi,
Clopotnitile-n departare
Vede drumetul ingrozit.
Ascundeti rosile peptare.
Copii, ca bolii au iesit!

Calugarita se zareste
Din chilioara-ncet iesind,
Pe langa ziduri se taraste
in mana-o candela tiind;
Un alt fantom atunce pare
Ca merge-n urma ei mahnit.
Ascundeti rosile peptare,
Copii, ca boii au iesit!

Aceasta groznica pareche
Merg amandoi infiorati
Pe sub clopotnita cea veche,
si amandoi sunt ferecati
De gat, de mani si de picioare
Cu lant de fer neruginit.
Ascundeti rosile peptare.
Copii, ca boii au iesit!
Candela cand de cand luceste
O para slaba slobozind,
Cand iar lumina raspandeste,
Feluri de urme-nchipuind ;
Negre naluci spaimantatoare
Pe schitul acel parasit.
Ascundeti rosile peptare,
Copii, ca boii au iesit!

Vedeniile aste doua,
Lanturi in urma lor tarand,
Se tot urmeaza amandoua
Preste morminte sovaind,
tipand, plangand cu nencetare
Pasesc pe drumul ratacit.
Ascundeti rosile peptare,
Copii, ca boii au iesit!

imbla, tot imbla pe-acea cale
Ce s-a-ncalcit sub pasii lor,
Se strig, se chem cu multa jale,
Cu glas duios si gemator;
Se cauta cu desperare
Pe acel drum fara sfarsit.
Ascundeti rosile peptare,
Copii, ca boii au iesit!

Pe scari se suie sa s-ajunga
Dar sunt vrajite-acele scari,
in darn alearga si s-alunga
Prin beciuri, hrube si camari;
E incurcata-a lor carare,
Caci iadul astfel le-a ursit.
Ascundeti rosile peptare,
Copii, ca boii au iesit!

si doua glasuri plangatoare
S-aud zicand cu greu suspin:
"Cand s-a sfarsi al nostru oare
infricosat si groaznec chin!
Greseala noastra a fost mare,
Noi dracului ne-am potrivit."
Ascundeti rosile peptare
Copii, ca boii au iesit!

Atunce ploaia cazand bate
Preste ferestre paraind,
Iar pintre boltele crapate,
S-arunca vantul vajiind.
S-aude ras si suspinare,
si glasuri foarte de-ngrozit.
Ascundeti rosile peptare.
Copii, ca boii au iesit!

Dar vai! ca iadul nu se-ndura
De lacrimi, vaiete si plans,
Focul ce arde-ntr-a lui gura
Este etern, este nestins;
Milostivire el nu are,
Spre pacatosul osandit.
Ascundeti rosile peptare,
Copii, ca boii au iesit!

Daca-auzind aceste toate
Drumetul noaptea spariat,
Roaga pre ingeri sa-i arate,
Pre cine oare maniat
Dumnezeu plin de indurare,
intr-acest fel i-a pedepsit?
Ascundeti rosile peptare,
Copii, ca boii au iesit!

I se arata-nflacarate
Pe-ai monastirei stalpii grosi,
Cu para vanat insemnate
Numele-acelor pacatosi;
Caci a lor vina a fost mare,
Ei dracului s-au potrivit.
Ascundeti rosile peptare
Copii, ca boii au iesit.

Aceasta trista istorie
Sant Ildefons a poruncit
Sa se ceteasca - ca sa fie
Fecioarelor ce n-au gresit
intru ispite aparare -
Prin orice monastiri si schit.
Ascundeti rosile peptare
Copii, ca boii au iesit!





Domnului L. Boulanger. Cazania calugaritei


Aceasta pagina a fost accesata de 1724 ori.