La Trilby, zburatorul D'Argail de Victor Hugo

La Trilby, zburatorul D'Argail de Victor Hugo

de Costache Negruzzi

Voua, umbre usoare,
Care trecatoare
Prin lume zburati,
si cu o murmura,
Umbroasa verdura
Dulce clatinati;

Dau aste viorele,
Mandre floricele,
Roze fara spini,
Roze rosioare
Pline de racoare
Garafe si crini!
Cantec vechi

Pe razele apusului
Vii, mandre zburator?
Ma mangaie-a ta aripa
si suflul tau usor!
Frumosu-ti corp ce scanteie
si zborul tau cel lin.
Sunt dulci ca si cantarele
Ce sufletul alin!

in casa mea cea jalnica
Trilby, bine ai venit
Cu glasul si suspinele
Ce ades am auzit!
in locuinta-mi singura
Tu insa nu-i afla,
O luntrasita gingasa
S-o poti imbratosa!

Dar spune-mi cu a ta vizita
Aici pe cine vrei?
Venisi sa vezi silfidele
Ori zburatorii mei?
Acei ce-mi aduc pururea
Cu zborul lor deschis,
Ziua senine cugete
si noaptea dulce vis!

Venisi sa-mi vezi undinele
Cu stuh ce se-ncunun?
Sau nanii mei ce vesele
Povesti ades imi spun?
Ah! du-te d-aici! - Lasa-ma!
Nici unul nu mai e;

Se dusera toti oaspetii
Din trista casa mea!
ii osandira dusmanii,
Amar i-au alungat;
si nanii si nalucile
Cumplit le-au sugrumat!
Sarmanii nani, a cornului
Chiamare cand aud,
Nu vin, pentru ca-i sparie
Racnitul lor cel crud.

Ei aurita aripa
Silfului meu au smult,
Prin casa-mi singurateca
Zburand, nu-l mai ascult.
Nime nu ma mai mangaie.
Ca ei avura plac,
Pe zana mea s-o ferece
Lang-al meu liliac!

si tu sarmane teme-te
De strigatele lor,
Mai mult decat de tunetul
Acel ingrozitor,
Care rasuna-n stancile
Batute de alb val,
Unde se primbla falnicul
Fantom a lui Fingal!

Acel ce de pe magura
Sa te adune vru,
Ca tine el tovarosa
Speranta o avu.
si mult timp Franta muma-sa
Ca p-Omer il vazu,
Departe de a sa patrie
Cantand ca pitrecu.

Trist si inalt in cugete
Poetul a iubit
Adancul unde vulturul
S-ascunde ingrozit;
Mirosul dulce a florilor
Cometele ce per.
Rasunatoare clopote
Care se plang in cer!

Pustiile salbatice
Calcand nemernicind,
si inima lui libera
De asupriri fugind,
Popoarelor e sufletul
si luminoasa stea,
Pre care-n veci s-o-ntunece
Tiranii n-or putea.

Acest fel fu de-a pururea
Poetul Nodier.
Te du de-i spune rapide
Cat a fost spaima mea
Vazandu-te-n primejdie.
Tu iarasi nu-nceta
A-l privighea puindu-te
Sa dormi pe fruntea sa.

Nu imbla ratacindu-te,
Pazeste-te mereu,
Sa nu dai piste muncile
Ce a tras biet silful meu;
Sa nu te prinda barbarii,
Ca-ndata haina ta,
Cu o negreala marsava
Grozav o vor pata,

Sau fericandu-ti manile
Sa sezi tot intr-un loc,
Cu a lor naiade vestede
Te vor prinde la joc;
Cu fauni si cu satirii,
Hidosi batrani silvani,
Duhuri care sunt mucede
De duoua mii de ani!





La Trilby, zburatorul D'Argail de Victor Hugo


Aceasta pagina a fost accesata de 1333 ori.