La un trecator de Victor Hugo (1839)

La un trecator de Victor Hugo (1839)

de Costache Negruzzi

Tu carele imbie
Cand soarele apune
Cautand noroc.
Sa nu cazi ia seama
Caci pamantul seara
Este-ntunecat.
Marea-nselatoare
invali cu neguri
tarmurile ei,
si nu se mai vede
Macar o coliba
Sau vrun singur om.
Hotul se gateste
Noaptea si asteapta
Pandind prada sa.
Stahia padurei
E pre manioasa
Nu-s de ce pre noi.
Curand a sa vie
si-a sa te-ntalneasca
Intru acest loc.
Dracii droaie-alearga
Sa-nceapa pe luna,
Grozavul lor dantiu.
Cantecul nebunului.

Calator, care-ntr-amurgu pe paveaua sunatoare
Treci, tovaras avand numai al tau cane ingrijit,
Cand trecu caldura zilei pentru ce mai mergi tu oare?
incotro te mai duci seara pe al tau cal ostenit?

innopteaza! - Ori n-ai frica de talhari ce se gateste,
inarmat cu lance lunga calatoru-n drum pandeste,
Sau de lupii care imbla strejuind pe la raspinteni,
Ce s-arunca pe cal iute cu un urlet de turbare,
il sfasie pan la oase, ne-avand teama nici pasare
De copitele-nferite si de ascutitii pinteni?

Nu te temi ca vro naluca ratacind sub tine drumul
Va-ncurca a tale pasuri, s-apoi va peri ca fumul;
Sau mergand tot inainte-ti te va face de a crede
Ca te-astepta multamire si ospat cu-mbelsugare,
Pentru tine bun repaos, pentru calu-ti cautare.
Acolo unde-ti arata o zare ce-abia se vede?

Teme-te sa nu vezi campul unde sabatul s-aduna.
Unde demonii ce urla, vin sa joace impreuna;
Cele ziduri blastemate de satana pangarite;
Cetatuia farmacata, a caria istorie
O cunoaste numai iadul, care ziua sta pustie,
Numai noaptea straluceste de lumini afurisite!

Calator nemernic, unde te duci cu atata grabire,
Cand tovaras tu ai numai al tau cane ingrijit?
A trecut caldura zilei; ce nu cati adapostire?
incotro te mai duci noaptea pe al tau cal obosit?





La un trecator de Victor Hugo (1839)


Aceasta pagina a fost accesata de 1489 ori.