Marturisirea castelanului de Victor Hugo

Marturisirea castelanului de Victor Hugo

de Costache Negruzzi

        Nu inceta d-a ma iubi pana esti inca frumoasa.
        Ronsard

Asculta-ma, Magdalina!
Tinerica mandra zana,
Asculta-a mele oftari,
Iat-in radiu-a mea suita
Se duce calauzita
De a cornului chemari!

Vin, o, draga Magdalina!
Primaveara cea senina
Rozele a inflorit.
Spre a-ti face multamire.
Patul tau cu ingrijire
Ea cu flori a-mpodobit!

Cand asi fi, o, Magdalina!
Mielul a caruia lana
O descurca mana ta!...
De-asi fi paserea ce zboara
Falfaind din aripioara,
Cand voiesti a o chema!...

Cand asi fi, o, Magdalina!
Ermitul din Tombelina,
Duhovnicul cuvios;
Caruia iti place a spune
Ale tale fapte bune,
Cu glas dulce si duios!...

De-asi avea, o, Magdalina!
Ochii cei plini de lumina
Falenului zburator;
Sa te vad in orice seara,
Cand culcata in camara
Gusti un somn mangaitor!...

Cand sanul tau, Magdalina,
Cu o delicata mana
De corset il mantuiesti...
Cand pe-oglinda-a tale haine
Arunci, frumoasele taine
Corpului sa nu-ti privesti!

Cand ai vrea, o, Magdalina,
Locuinta-ti ar fi plina
De pagi, vasali, s-ai avea
Oratoriul tau in casa
imbracat tot in matasa
in aur si catifea.

Cand ai vrea, o, Magdalina,
in loc de floarea ce-anina
Parul tau cel undoios;
Ai purta scumpa corona
De contesa sau barona,
Cu margaritar frumos!

Cand ai vrea, o, Magdalina,
Sa te faci a mea stapana
Ca sa ma scapi de nevoi!
De nu vrei, pentru sa-ti placa,
Rogier conte sa se faca
Ca tine pastor de oi!





Marturisirea castelanului de Victor Hugo


Aceasta pagina a fost accesata de 1373 ori.