O zana de Victor Hugo

O zana de Victor Hugo

de Costache Negruzzi

        ...Regina Mab m-a vizitat:
        Ea face in somn sa privigheaza sufletul nemuritor.
        Emile Deschamps, Romeo si Iulia

Dragu-mi e visul cand dimineata,
O mandra zana pasind abia
Vine ca floarea si cu dulceata
C-o diafana si blanda fata,
isi pleaca fruntea asupra mea.

Ea atunci lira imi acordeaza
si imi rezice c-un glas usor,
Povestiri multe ce-nminuneaza
Bravilor care nu mai viaza,
Ce zac in ticna in groapa lor.

Ea ma indeamna catra cantare,
imi ordoneaza ca sa adun
Minuni vechi pline de-nfiorare
si pe rand voua pe fiecare,
Tineri prietini sa vi le spun.

Cand in pustiuri merg cateodata
imi sprijineste slabitul pas,
Cu a sa raza inflacarata
Le lumineaza, mi le arata,
Din orice sunet face un glas.

Alina unda cea argintie
Iesind din valuri ce-n prejma-i salt,
Pentru a-mi face placerea vie
Face cucorul curand sa vie,
Ca sa se puie pe turnul nalt.

Iarna la focu-mi ades se pune,
Mi-arata steaua ce se ivi;
Povesti batrane apoi imi spune
Pana cand luna din cer apune.
Pan incep ochii a-mi adormi.

Cand imblu noaptea pintre ruine
Catand sa aflu vechi suveniri,
Mandra mea zana indata vine
si apoi face pe langa mine
Sa sune vantul prin naruiri.

Amandoi singuri - dulce pareche!?
Ne punem iarna pe langa horn;
Ea ca s-adoarma a mea ureche,
Desteapt-atunce padurea veche
si-n departare s-aude un corn!

Dragu-mi e visul, cand dimineata,
O mandra zana pasind abia
Vine ca floarea si cu dulceata
C-o diafana si blanda fata,
isi pleaca fruntea asupra mea.





O zana de Victor Hugo


Aceasta pagina a fost accesata de 1767 ori.