Pasul de arme a Regelui Ioan de Victor Hugo

Pasul de arme a Regelui Ioan de Victor Hugo

de Costache Negruzzi

        Mai bine de sese sute lanci s-au sfarmat; s-au luptat pe gios si calare, la bariera, cu spade si cu suliti, unde pururea luptatorii n-au facut nimic care sa nu raspunda la nalta stima ce avea castigata, ci facu sa straluceasca indoit aceste torneruri (tournois). in sfarsit, la cel de pe urma, un gentilom, anume Defonten, cumnat cu Saudiu mare prevot de fauri, fu ranit de moarte; si la cel al doile inca, Sant-Aubin, alt gentilom, fu ucis de o izbire de lance.
        Chronica veche.

Hai la treaba,
si degraba
Sa-mi insele calul meu!

Premelege!
S-a alege
Ce pot face eu cand vreu!

De! sileste,
Te grabeste,
Agerul meu armasar

Sur ca bruma
Cat acuma
De-ti arata al tau dar.

Toti sa seada
Ca sa vada
Lupta regelui Ioan.

Ce strabate
Pan in spate
Cu-a sa lance pre dusman.

Daca are
Calamare
Un calugar arma sa,

Daca-o fata
Nu inceata
Zi si noapte a se-nchina,

Oare vine,
Se cuvine,
Noi ce suntem de nalt loc,

S-avem arma
Ca sa doarma?
Trebui s-o scoatem din toc.

Cea cetate
Ce-asa late
Portile si le-a deschis,

Cu mari case
Turnuri groase
si frumoase, e Paris.

Catedrala
Colosala,
Notre-Dame, cat as dori,

Subt a tale
Mandre sale.
Oasele a-mi odihni.

Ce mai cete,
Juni si fete
impodobite se vad!

Ce strigare!
Zgomot mare!
Oameni multi pe case sad!

Iata urla
intr-o surla,
Un taran chiar ca un bou,

Acel sunet,
Ca un tunet
Rasuna pe Podul-Nou.

Luvrul tace,
sede-n pace.
Toata noaptea afundat,

si ascunde
Nu stiu unde,
Capul cel incoronat.

Acum iute
Sa-mi ajute,
Doamna sufletului meu!

Acum rupte,
Lanci in lupte
Au sa fie multe, zeu!

Iata toata
Asta gloata,
intr-in camp, ca un siroi;

Bazaieste
si vuieste
Ca albinele in roi.

Trecu gluma;
Haide acuma
Sabia din toc sa scot.

Ca sa creada
si sa vada
Cine sunt eu si ce pot.

Prin balcoane,
Facem zvoane
Ochii cand ne aruncam.

Damoazele
Frumusele,
De pe cal le fermecam.

Tot se-ndeasa
Ca sa iasa,
FONTRAILLE si cu CHABOT,

Ce din gura
il injura,
Ca e nalt numai d-un cot.

si SERGE care
Facu mare
Juramant, far a trai

Vremea lunga,
Pan s-ajunga
La santul loc s-a veni.

De s-ar duce
Cel biet duce
Caruia ii zic LOTHAIRE

si sa vie
Ca sa fie
Cu noi numai SAUVETTERE.

Bata-l vina!
Ce-i pricina
Ca vidamul de CONFLANS

Tot pandeste,
s-urmareste,
Pe-o copila cu colan?

ISEULT, fata
Minunata,
Straluceste ca o stea;

Dama Alice
Asa zice
Reginei, ce trista sta:

"O, regina!
N-ai pricina,
Sa fii trista, maria ta."

Dar ea zice:
"Dama Alice!
Tu nu stii chinul ce trag,

Caci nu mica
Am eu frica,
Pentru cel ce-mi este drag!"

Toti cu fala.
Dau navala
Cu amarnice strigari;

Spija suna,
Ce furtuna!
Ce mai de bravi cavaleri!

Parca-s paie
Asa se taie,
Se injunghe, se omor,

si tot cheama,
Mai cu seama,
Santul George-n ajutor!

Precum valul
Rumpand malul,
Toate sesele a implut,

Asa mare
Adunare,
De mult timp nu s-a vazut!

Vine vreme
Sa ma cheme
si pre mine un viteaz.

Cal ferbinte
Fii cuminte,
Destept, iute, ager, treaz.

De-oi invinge,
si-oi infrange
Cei cavaleri care ies,

Cu a mea mana,
Traista plina
iti voi da de bun ovas.

in luptare,
C-o oftare
Cazu pagiul tinerel:

Iata moare!
Ca o floare,
Sufletul iesi din el!

Tu, fanfara,
Cant-amara,
si duioasa moartea lui;

Muma-i plange,
Mani isi frange,
Ca fiul ei mai mult nu-i!...

Dar pe dansul
Curge plansul
Isabelii mai vartos;

Ea sarmana
sterge rana,
Cu parul ei cel frumos.

intr-o groapa
Ce se sapa,
Pe-amandoi i-au asezat...

Ce ne pasa!
Haide-acasa!
Pasul a fost minunat!

Tu grabeste
De gaseste
Grajdul tau de iarba plin

Eu la treaba
Pun in graba,
Pe monahul Augustin;

Care stie
Ca sa scrie
Latineste pre curat,

Avand mare
Aplecare,
La cetit si la mancat.

El descrie
Pe hartie,
Orice vitezii eu fac,

Caci nu vine
Pentru mine
Sa stiu seri ca un diac.

Un domn mare
Care are
Bani si vasali indestui,

Festeleste,
D-iscaleste
Undeva numele lui.





Pasul de arme a Regelui Ioan de Victor Hugo


Aceasta pagina a fost accesata de 1320 ori.