Salul negru de Alexandr Puskin (traducere C.Negruzzi)

Salul negru de Alexandr Puskin (traducere C.Negruzzi)

de Costache Negruzzi

La salul cel negru ma uit in tacere
si sufletu-mi rece e nemangaiat,
Pentru ca de jale, de chin si durere
Este sfasiat!
Eu astazi la lume a spune voiesc,
Din care pricina cumplit patimesc.

Cand eram mai tanar iubeam cu dulceata
O gingasa greaca cu parul frumos,
Cu negre sprincene, cu rumana fata
si trup mladios;
Caci atunce lesne in amor credeam,
si amaraciunea-i inca n-o stiam.

Iscusita fata cu a sa iubire,
Cu-a ei catatura ce inflacara,
Singurul meu bine, s-a mea fericire
Pe lume era.
Dar statornicie este pe pamant?...
Credinta e vorba, amorul cuvant!

intr-una din zile, poftisem la masa
Cativa buni prieteni, cu care vorbind
Ma simteam ferice, la greaca frumoasa
Gandul meu fiind.
Caci de zile negre grija nu purtam;
Vro nenorocire nici macar visam.

Iat-un marsav jidov vine si-mi sopteste:
"Greaca ta, stapane, ce-atat o iubesti,
Te vinde pre tine si te vicleneste,
Iar tu nici gandesti!"
Eu ii dadui aur si il blastamai,
si pe credinciosu-mi rob atunci chemai.

Pe calul meu ager sarii cu grabire,
si lasandu-i fraul ca vantul zburam,
Nu simteam durere, nici compatimire,
Ca piatra eram.
O negura ochii imi painjini,
si inghetul mortei inima-mi slei.


Dar cand casa grecei zarii de departe,
Slabi tot curajul si puterea mea;
Zbor, ajung, descalec rece ca de moarte,
si intru la ea.
O, vai! o, turbare! o, chin nedescris!
Vaz... aievea oare sau e vrun rau vis?

Vazui faradelege, vazui pangarire!
Pe-un arman in brate tinea strans la san,
s-a lor buzi lipite aratau simtire,
Numai prin suspin.
Iute ca un fulger palosul am scos...
C-o crunta lovire i-am pravalit jos!

Apoi a lor trupuri calcand cu turbare,
Priveam a fetitei chipul cel placut,
Gurita-i deschisa cerea sarutare
s-intr-acel minut.
Atunci de pe capu-i salul am luat,
s-am sters in tacere fierul sangerat.

Tot inca tiu minte ruga ei duioasa,
si cum din grumazu-i sange galgaia...
De-acum se sfarsira greaca cea frumoasa,
s-amoriul cu ea!
De-acum pentru mine zi senina nu-i!
Cui sa-mi spun durerea? Amor s-arat cui?

Robul lua imbe trupurile-n spate,
si-ndata ce-a noptei umbra se ivi,
Merse, si in apa Dunarei spumate,
El le azvarli.
Ah! cu trupul grecei in val ingropat,
s-a mea bucurie s-a acufundat!

Nici minut, nici oara nu mai am de-atunce
De-amor, de odihna, ci numai de chin,
Nu mai am ochi negri sa mai sarut dulce,
Viata mea-i suspin!
La salul cel negru in tacere cat,
si tristul meu suflet e nemangaiat!

Publicata in Curierul de ambe sexe, 1836, cu indicatia "imitatie din Puschin".




Salul negru de Alexandr Puskin (traducere C.Negruzzi)


Aceasta pagina a fost accesata de 3312 ori.