Vanatoarea Burgrafului de Victor Hugo
de Costache Negruzzi
Un faun batran, radea in pestera pustie.
Segrais
O, imparate,
Sante Gofred!
Tu protegeaza
Nostru vanat!
Ca de vei face
Ce te rugam,
Un mormant falnic
ti-om inalta;
Un corn de fildes
s-un baldachin
De stofa noua,
Vom harazi;
Faclii de ceara
Zece vom da.
Deci in genuche
Te rugam noi
Noi ce ne tragem
Din mandru soi,
si suntem nobil
Bun gentilom,
Alexi VI,
Mare burgraf." -
Iata ce zise
La cel mormant,
Burgraf Alexi
Cel mult viteaz.
" Pagiule, plosca
imple cu vin.
si armasarul
Sa mi-l gatesti!
Vanator! du-te
Ca sa inviti
Pe conte; spune-i
Ca-l asteptam.
Arcasi, indata
Va curatiti
Coarnele voastre.
Foarte frumos!
in asta-seara
Numaidecat
Sa se gateasca
Mare ospat.
Haidem, prietini!
Sa alergam
La asta goana
De ursi si cerbi!"
Pleaca. ? " Adio! "
Sotia lui
Dona Isabela
Razand i-a zis.
Toti vanatorii
Nobili si prosti
Iata pe campuri
S-a-mprastiat.
Preoti, calugari,
Se duc cu dansi.
Dar ei in urma
Mai mult raman.
Doamne frumoase,
Pagi tinerei,
Curieri ageri,
Nebuni urati,
La vanatoare
Veniti curand;
insusi stapanul
Suna din corn.
Fugiti, voi ciute,
Caci v-a zarit
Burgraf Alexi,
Cel mult viteaz!
Fugiti! - Dar iata
Trece un cerb,
Chiar ca un fulger
S-a rapezit.
" Alergati fuga.
Oameni si cani,
De mi-l veti prinde
Multi bani voi da;
Dau si castelul
Pe lesul lui!
Doamna padurei!
Fii ajutor,
in tine, zana,
Speranta am;
Caci tu esti maica
Celui voinic,
Sor' cu arcasul
Care-l iubesti;
si tot ce popa
Madonei lui
ii juruieste,
Eu iti voi da;
Daca a mea mana
Va obora,
Cerbul acela
Ce-l vad fugind!" -
Striga burgraful,
si canii lui
Au dat navala
La bietul cerb.
Fuge cat poate,
Dar nici un pas
Ogarii harnici
Nu-i dau ragaz.
Adio! radiuri,
Codri umbrosi,
Livezi frumoase,
De-acum va las!
Fuge tot fuge no
Cerbul zberand,
Pana soseste
in verde crang.
ii dau de urma
Bunii capai,
si-l ieu la goana
Iutii ogari.
Iar vanatorii
Caii silesc,
Cu taiosi pinteni
Hojma-i impung.
S-ascunde cerbul,
Dar ce folos?
Cornul iar suna,
Canii sosesc.
Unde sa fuga?...
Vede un lac.
in el se baga
Trudit de tot.
Te mai rasufla
Sarmane aici,
Din lacul cesta
Apa mai bea!
Bea... Dar arcasii
Arcele-ntind,
Cerbul inoata
Spre cela mal,
si dupa dansul
Canii cu toti
in balta intra,
Iar il gonesc.
Iese afara,
insa acum
Moartea-l asteapta.
si va peri!
Iata ogarii
L-au apucat.
si simte moartea
Ce-i pregatesc.
Mori deci in pace
Sarmane cerb.
Fanfara canta
Sfarsitul tau!
si-n asta-seara
Neaparat
Or sa te puie
in lungi frigari.
Dar mori ferice,
Te-a razbunat
Germana fata!
Conte batran,
Se-ntoarce acasa.
Vesel, razand;
Caci el nu stie
Ce a patit;
Ca el pe tine
Cand te vana,
Nevast-acasa,
Coarne-i punea;
si-in loc sa vie
Numai un cerb,
Acum pe poarta
Intrara doi!
Vanatoarea Burgrafului de Victor Hugo
Aceasta pagina a fost accesata de 2478 ori.
