Apolog (varianta la domnul P.Prunco)

Apolog (varianta la domnul P.Prunco)

de Costache Negruzzi

Tot timpul care oamenii
   Pe lume il petrec,
Preste roata Norocului
   A se sui se-ntrec;
Iar cand acum se bucura
   Ca s-au urcat pe ea,
Gandind sa-si faca mendrele
   Precum nadejduia,
Rotunda roata rapede
   Pe schite se-nvarti,
si mandrul poticnindu-se,
   Cade cum nu gandi.
Iar omul ce de ratie
   Se tot calauzi,
si-n toata vremea cumpana
   in orisice pazi,
Nu-i pasa daca vifore
   Pe lume s-au starnit,
Vartejele-ntamplarilor
   il afla linistit.
El stie ca furtunele
   Nu pot lung timp tinea,
Curand veni-va soarele
   Ce le va-mprastia.
Cunoaste jucariile
   Vicleanului Noroc,
De-a lui favoruri putrede
   Razand, isi bate joc.
Acest fel traiu-i limpede
   Se trece linistit,
si cand moartea s-apropie
   il afla pregatit.





Apolog (varianta la domnul P.Prunco)


Aceasta pagina a fost accesata de 3606 ori.