Muza de la Burdujani - partea a 2 a

Muza de la Burdujani - partea a 2 a

de Costache Negruzzi


SCENA VI

C-na Caliopi, Stanica

Caliopi: N-am sa-mi mai ieu de seama. (Lui Stanica:) Ian spune-mi, baiete, uimita-s?

Stanica: Unde, cuconita?

Caliopi: Fata nu mi-e schimbata? Figura nu mi-e tulburata, prefacuta-s?

Stanica: Zau, cuconita, ai pus atata zugraveala, incat nu se mai cunoaste.

Caliopi: Da-mi sa beu ca sa ma linistesc. (Stanica ii da de baut.) Parca s-aude nu stiu cine; vezi cine-i, Stanica, intreaba numele si anonseaza frumos. (Stanica iese.) N-oi mai auzi vorbind de varsta mea de-acum, slava Domnului!

    Daca crud timpul cu-a lui ravagiuri,
    Natura noastra o vestezeste,
    Ne raman inca multe-avantagiuri;
    Inima arde si sfaraieste.
    Precum si vinul cand se-nvecheste
    E mai puternic, mai cu placere,
    Astfel femeia de ce iubeste,
    De ce tot inca amor mai cere.


SCENA VII


Cucoana Caliopi, baron Flaimuc, Stanica

Stanica (anuntand): Baron Flaimuc.

Caliopi: Bonjur, domnule baron. (Sculandu-sa, lasa sa cada basmaua.)

Flaimuc: Untertenigster. Fon di cuconita ai dat jos... (Arata basmaua.)

Caliopi (luandu-si basmaua): Mersi, baron.

Flaimuc: Se pare poate curioz la cuconita vizita meu, dar zo precum Dioghenes grihiser filozof cauta un om, eu gnedige frailain, caut un baronesa pentru mine, un curioz baronesa. Caut mult un curioz baronesa, si acum mi se pare am gasit pe dansul. (Aratand cu degitul la c-na Caliopi.)

Caliopi (alintandu-se): Diogen cauta un om desavarsit.

Flaimuc: Eu am gasit o femeie, care are tot sfarsit.

Caliopi: Galanteria dumitale, domnule baron, ma incanta, desi ma ingrijaste ca n-oi pute indestul raspunde la opiniunea ce va faceti de mine.

Flaimuc: O, ia; la noi, cuconita, femeile au obicei sa se marite ca sa faca chinder; eu doresc un femeie care sa faca la mine poezii zo vi der siller, vi der Ghete.

Caliopi: Ghete! siller! ce nume inalte ai rostit, baron! Feblele mele talente cum vor raspunde la asteptarea dumitale?

Flaimuc: Sileste si poate. Aber nu trebui sa gandesti che asta opreste pe noi de a face chinder, und chinder und poezi. Ia, main sat!

Caliopi. Ah! Limbagiul acesta testimoneaza ca simtibilul amor s-au stabilit lucratoria infocatelor sale darde in sanul vostru.

Flaimuc: Frumos, aber ferstee niht. - Cati ani ai la dumneta?

Caliopi: Douazeci.

Flaimuc: Tanar, pre tanar... Saperment! asta supar mult la mine... Atata tot?

Caliopi: Nu stii, baron, ca o femeie asupra vrastei niciodata nu-si sloboade cel pe urma cuvant.

Flaimuc: Sloboade, sloboade, ih bite.

Caliopi: . Trebuie dar sa ma marturisesc ca unui duhovnic; am douazeci si trei.

Flaimuc: Zer venig. Nu se poate sa faci treizeci?

Caliopi: Doamne fereste, baron, nu se poate. Pune douazeci si cinci, si sa nu mai fie vorba.

Flaimuc: Fie, finf und tvantig... Cand ii fi baronesa mea, ii spune mai mult la mine.

Caliopi: Cu neputinta. Eu sunt pan-acuma o iedera fragila, neavand stejar de care sa ma sprijinesc.

Flaimuc: Eu oi fi der stejar si ne-om sprijini ale baide. Cand nunta?

Caliopi: Ah, ce graba! Da vreme sfielei mele sa se gandeasca pan-a nu raspunde.

Flaimuc: A! zi zind bolnava de sfiala? O!... pana maini trece, asa-i?

Caliopi: O! cat esti de grabnic.

Flaimuc: O, ia, trebuie, pana maini sa treaca sfiala; s-apoi du bist maine, ih bin daine, om canta, om sari, om juca.- Apropo, danten-zi?

Caliopi: Ceva.

Flaimuc: O, himel!(Baron Flaimuc ia pe cucoana Caliopi si face un tur de valt. Orhestru canta: O, du lieber Augustin. Baronul si cucoana Caliopi fac o promenada cu trei pasi cu mare flegma. Trecand pe langa rampa, c-na Caliopi striga la orhestru: Plus vite. Orhestra joaca repede, baronul face un tur iute si cu multe grimase cu c-na Caliopi, pana ce ea, obosita cade pe un jalt.)

Flaimuc: tum viderzeen, maine libe; dain pur tujur.

Caliopi (abia rasuflandu-se): Ah! ah! Adio, baronasul meu! (Baronul iese.)


SCENA VIII


C-na Caliopi, Stanica (Cucoana Caliopi se scoala si-si face vant cu evantaiul.)

Stanica: ara! cuconita! Da ce fel de ibovnic ii aista! Nici te-o luat inca si te-o pus la joc; stii ca-i poznas? Eu de-as fi femeie, nu l-as lua, Doamne apara.

Caliopi: N-ai luat seama, Stanica, ca n-au conferit nimic despre figura mea?

Stanica: Eu nu mai stiu, pesemne are orbu gainilor. Hi, hi hi! au fost degeaba toata boiala. Hi, hi, hi!

Caliopi: Ah! dragul meu Stanica! cat e de tanguibila o juna femeie, cand urmeaza a-si decida soarta! Daca si ceilalti doi or fi tot asa, o sa fiu salita sa ma-ntorc la satrarul, de care insa ma cotorosisem din toata inima.

Stanica: Te-ai cotorosit de cuconu Trohin? Zau, bine ai facut, cuconita. Daca este sa am stapan, mai bine pe cuconu baron; el mai tare-mi place.

Caliopi: N-ai grija, baiete, n-a fi nici unul, nici altul. Nu; am o presimtire si inima-mi spune ca scumpul meu Turlupini va lua marul.

Stanica: Eu socot, cuconita, c-ar fi bine dumneta sa nu-i dai nici mar, nici para, pan-nu-i videa si pe grecul cel cu putinile si cu chiupurile... Acela are multe lucruri bune.

Caliopi: Nu te teme.

Stanica: Vezi dumneta, cuconita, ca nu stiu cum dumneta nu te prea tii; ce nevoie era sa joci stair cu neamtul, si sa-i zici baronasul dumitale?

Caliopi: Asta nu va sa zica nimica. Trebuia sa-i dau o idee buna de mine, ca sa nu-l las sa se raceasca. Amorul glumeste,/ Jucarii iubeste,/ Deci trebui strunit,/ Menajarisit./ De-l slobozi pre tare,/ Dai de suparare,/ Deci trebui strunit,/ Menajarisit./ De-l tii in respect/ ii far-de efect,/ Deci trebui strunit,/ Menajarisit.


SCENA IX

Cei din urma, Turlupini

Turlupini (iute): Intru fara a ma anunta, adorabila mea, asa de mare impacienta am de a-ti cadea la picioare. (Schimband tonul.) Ma ma inselo cu buna seama, madamigela; voi nu sunteti persoana che io caut; nu samanati dupa vrasta sa fiti damigela de maritat.

Caliopi: Ce intelegi cu vrasta, domnule?

Turlupini: Este foarte giovine, foarte tenera.

Caliopi: E! cand are cineva septesprezece ani, nu-i asa tanar. (Se alinta.)

Turlupini: A, minunat! sono transportato, incantato!

Caliopi (incet lui Stanica): Asa-i c-aveam dreptate, Stanica; vezi cat e de amabil?

Turlupini: Che ochi! che gura! che figura! ia sa vad dintii?(Cucoana Caliopi isi arata dintii.) O, perle di Oriento! non dubito che la siniorina salta, joaca, danta, canta.(Rugandu-o.) O, la sua voce!

Caliopi: Sunt cam ragusita, sinior!

Turlupini:. Nu-i nimica, cvalche coza, una barcarola, una arieta italiana.

Caliopi: Trebuie sa ma supun.

Turlupini: Faciamo una sena dramatica e tragica.

Turlupini: Che mi servi che sei bella, Se non m'ami, o, crudella! Sveniro quel nero cor. Che tradissi il mio amor.

Caliopi: Pieta, Signore, chiedo.

Turlupini: Inumana, non ti credo.

Caliopi: Son un'povera donzella.

Turlupini: Ma sei cruda, infidella!

Caliopi: Sventurata, a ! son io!

Turlupini: Tu tradisti l'amor mio. Sveniro quel nero cor, Che tradissi il mio amor! (Aice o ucide cu evantaliul ei.)

Caliopi: Ai nu ma... ca ma gadil...

Turlupini: Crudela! as vrea sa te pap, sa te mananc, sa te inghit.

Caliopi: O, sinior! tare esti aprins!

Turlupini: Che delicioasa petrecere o sa avem. Te-oi adora, mi-i adora, ne-om adora, s-apoi om sari, om juca, om canta...

Caliopi (cu nevinovatie): Numai atata o sa facem, siniore?

Turlupini: Aste sono numai bagatele... ii videa, te-i mira... Ma che baiet este acesta? ti-i ficior, ti-i frate, ti-i var? fie oriche, carrisima, zi-i sa iasa afara; prezenta lui ma supara.

Caliopi (cu frica): Ba, ba, sa nu te duci Stanica, sa nu cumva sa te duci. Dar ce vrei de la mine, siniore? ma faci sa tremur. O, ceriule! ce amor!

Turlupini: Numai dumneta poti inspira asemine amor; si, zeita mea, te ador; (Cade in genunchi si se scoala indata) ma voi?

Caliopi: in adevar nu stiu ce sa raspund.

Turlupini: Che? nu vrei sa te marita con il sinior Turlupini?

Caliopi: Nu zic asta.

Turlupini: Apoi che zici, per dio! raspunde; ma faci sa sufar un milion de morti, nu stii che...

    A! cand sotia vei fi
    Lui sinior Turlupini,
    Vom danta si vom canta,
    Vom dormi si vom manca
    Parmezan cu macaroane,
    si confete si bomboane.

    A! cand sotia vei fi
    Lui sinior Turlupini,
    Ne-om duce la opera,
    Ne-ncetat ne-om adora,
    si vom merge la primblare
    Cate pe-un catar calare.

A! cand sotia vei fi etc.

Caliopi: stiu, sinior, dar sunt ingrijita. N-am mai vazut om ca dumneta.

Turlupini: Pricina este ca tuti li omeni sono di gheata, e io sono di foco. Raspunde-mi, cara, ma iubesti? m'ami?

Caliopi (c-o oftare): Poate sa te vada cineva fara sa te iubeasca, cand nutreste in piept un tezaur de amor?

Turlupini: O, gratie! Mile gratie! S-a ridicat un mare greu de pe sufletul meu... Acum, cara mia spoza, da-mi o idee de inima dumitale. Sunt eu cel intai care a facut-o sa palpite?

Caliopi: Mai ai indoiala?

Turlupini: Ma nime altul nu te-a curtenit?... nu rispondi!(Cu furie.) Corpo din Baco, cine-i obraznicul acela?

Caliopi: Vamesul de aici.

Turlupini: Spusu-i-ai sa nu-ndrazneasca sa gandeasca?

Caliopi: Da.

Turlupini: Mai spune-i o data; scrie-i dinaintea mea, te rog.

Caliopi: ii de prisos, sinior, l-am inlaturat.

Turlupini: Molto bene. Ma duc subito, sa-mi trimit caii, caleasca, oamenii...

Caliopi: Dar mai ingaduie, mai avem treaba.

Turlupini: Che a fost mai greu, e fato.

Caliopi: Nu cred.

Turlupini: Ha, ha, ha! Bagatele! Adio, adio! Vengo subito. (Iese.)


SCENA X


Cucoana Caliopi, Stanica

Stanica: Asa-i ca-i gata s-aista, cuconita?

Caliopi: Nu stiu, fatul meu, dar grabirea lui care-i arata amorul m-a subjugat...

Stanica: Ramane bietul grec cu putinile!

    Zau, cuconita, pacatu mare!
    Eu vad ca grecul aista are
    Lucruri placute, bune bucate,
    Tot cam sarate si chiparate,
    stiu ca stomahul mi-ar fi tot plin
    Daca bacalul mi-ar fi stapin.
    Zau cuconita, ie-l, ma asculta,
    Far-a mai face vorba-asa multa,
    Toate sunt bune cind omul are
    in toata vremea de-ajuns mancare.
    stiu ca stomahul mi-ar fi tot plin
    Daca bacalul mi-ar fi stapan.

Caliopi: Sa videm. inca n-am luat nici o deciziune.

Stanica: Parca m-as apuca ca domnul Pirlipipi a sa-mi hie stapan.

Caliopi: Dar ia spune drept, Stanica; ce foc; ce limbutie! Eram nataroaica pe langa dansul. Cum t-am parut ?

Stanica: Ca totdeauna. Da n-ai auzit, cuconita, ca ma socotea ca ti-s ficior.

Caliopi: Sarmanul! stia el ce mai zice? Amorul ii invartise capul.

Stanica: Pesemne si a dumitale cap era invartit, daca ziceai ca esti de septesprezece ani? (bis) (bis)

Caliopi: Ma rog, de unde ai luat sa sezi in casa cand am musafiri? Unde ai mai vazut o sluga sa sada infipt ca un par in odaia stapana-sa, cand nu-i singura?

Stanica: Zau cuconita, mi sa pare c-am facut eu bine. De nu ma-ntamplam in casa, Domnul stie ce pateai cu domnul Pirlipipi; cum incepusa... zau...

Caliopi: Gandeai ca ma temeam? cat esti de prost! Asa au trebuit sa ma fac, c-asa-i moda.

Stanica: S-aude nu stiu cine... imi pare ca-i grecu... sa sad in odaie?

Caliopi: Ba.

Stanica: (iese putin si apoi intra de anunta). Cuconul sulgerul Lacherdopulu de la Galati.(Iese.)


SCENA XI

Cucoana Caliopi, sulgerul Lacherdopolos

Lacherdopolos: Calimera, che calos orisa! stii, chera mu, ca-i departe de la noi si pan-la voi? de la un capat de tara la altul.

Caliopi: Vii de la Galati, domnule?

Lacherdopolos: Chiar din politia Galatii; da sa vorbim de treaba noastra. Ai primit revasul meu? Cum ti se pare? Ha, ha, ha, ai vazut ca eu vreu sa ma insor c-o femeie cu duh si cu parale, ca s-arat galatenilor ca stiu alege. Am auzit-o che joci si Chera Marghiola; me tin adian sas. (O ia la joc si canta amandoi.)

Lacherdopolos: Ah, chera Marghiola, De te ai spart ola?

Caliopi: Dac-am spart-o ti che ti, Chi o horos cala crati.

Lacherdopolos: Ah, chera Marghiola, Scoate-ma din bola.

Caliopi: De esti bolnav ti che ti, Chi o horos cala crati.

Lacherdopolos: Ah, chera Marghiola. Amu nebuneala.

Caliopi: De esti nebun ti che ti, Chi o horos cala crati.

Lacherdopolos: Paraxeno pragma! sunt lucruri care se intaleg foarte lesne. Paradigmatos harin, eu as pute gaci cate oca tragi dumneta. (Rade.) He, he, he, nici n-am trebuinta sa intreb de esti tanara si frumoasa, pentru ca m-ar rade oamenii. (Rade.) He, he, he, dar de ai pnevma, asta n-o pot cunoaste.

Caliopi: Cand nu-i cineva gogoman, poate lesne cunoaste.

Lacherdopolos: Iaca ce mi am zis ego. Duduca asta se vede ca are duh, de vreme ce i-a mers buhu de la Burduzani pana la Galati... Zice parimia: de n-ar fi foc n-ar fi fum; dar iar bine ca t-a ramas macar atata, dupa ce le-ai prapadit pe celelalte. Ma, ia spune-mi, ma rog, ce te-ai impopotonat asa? duhul ce ai ar trebui sa-ti arate ca nu te prinde diolu.

Caliopi: De unde vezi ca m-am impopotonat? sunt de abia imbracata, sunt in neglije, in cel mai mare neglije.

Lacherdopolos: Ma cum te imbraci dar cand esti gatita?

Caliopi: Ca muzele, domnule sulger, ca muzele, fara semizeta, cu bratele, spatele s-aista (aratand pieptul) goale.

Lacherdopolos: More, sa nu faci mascaralicuri de aste cand ii fi la noi.

Caliopi: Mascaralicuri! nu te teme ca n-am de gand sa fac nici de-aieste, nici de altele.

Lacherdopolos: Vezi ca galatenii nostri sunt in stare sa creada ca esti nebuna.

Caliopi: Nebuna! Auzi, nebuna!

Lacherdopolos: Contos psalmos, aleluia; eu am spus la tot Galatul ca esti un ipochimen deosebit; te asteapta dar; ii sa fii ca o didascalos a politiei, sa le arati ta marafetia, ta cabazlichia care stii; sa-i inveti sa faca stihus, che ta lipa... che ta lipa...

Caliopi: Le-oi arata cum trebuie sa primeasca niste obraznici ca dumneta.

Lacherdopolos: Pola cala, arata-le tot ce vrei, numai nu le-arata ce mi-ai aratat mie.(Arata pieptul.)

Caliopi (manioasa): Ma rog, mult ii sa ma scoti din rabdare?

Lacherdopolos: Te grabesti sa te mariti? He, he, he, agali, agali. Te-i face sulzereasa n-ai habar. (Rade.) He, he, he, cum se uita la mine! se cunoaste c-odinioara a fost ceva. Fost-ai, leleo, cand ai fost, he, he, he!

Caliopi (furioasa): Stanica! Stanica! Stanica!






Muza de la Burdujani - Partea 1
Muza de la Burdujani - partea a 2 a
Muza de la Burdujani - partea a 3 a


Aceasta pagina a fost accesata de 1659 ori.