Muza de la Burdujani - partea a 3 a

Muza de la Burdujani - partea a 3 a

de Costache Negruzzi


SCENA XII

Cei din urma, Stanica

Stanica: Ei! ce este, cuconita?

Caliopi: Da-l pe dumnealui afara.

Lacherdopolos (catra Stanica): Nu te apropia, catergari! (Catra cucoana Caliopi:) Ti ine, chera mu? iti vorbesc crestineste si-mi raspunzi alantala. Bre ti musa! more a me sto calo! tetia mutra gasesc eu si la Galati. (Iese.)

Caliopi: A! (Cade pe un scaun.) A! mor!


SCENA XIII

Cucoana Caliopi, Stanica

Stanica (in sine): O! ce pacat; cuconita n-a sa-l iee nici pe aista, s-aista tare-mi vine mie la socoteala. Cine stie! se vede ca n-o stiut cum s-o ieie, de s-o maniet pe dansul. Cu cuconita nu trebuie multe marafeturi.(Uitandu-se la cucoana Caliopi care seamana lasinata. ) Cuconita, n-auzi, cuconita, cuconita hai! pesemne t-o facut ceva omul aista? Iaca, daca eram eu in casa, nu-l lasam.

Caliopi (sculandu-se iute): Da-mi un pahar de vin curat. A! imi vine lesin; zi sa-mi faca degraba niste parjoale.

Stanica (se duce pan-la culise si striga): Condurache! cuconitei nu-i e pre bine, fa degraba niste parjoale.(Gatind de baut, in parte:) Asta-i bun, cand o vad ca cere vin curat si parjoale, stiu ca n-are nimic.


SCENA XIV


Cei din urma, Teodorini

Teodorini (vazand-o band, cu accent nemtesc): Das ist gut, face bun di baronesa.

Caliopi: Ce poftesti dumneta?

Teodorini (accent italian): Per che, principesa mia, non conosti pe il sinior Turlupini?

Caliopi: Dumneta?

Teodorini (accent grecesc): O arhon satraris, o vamesis m-a poftit sa-ti dau ravaselul atesta. (ii da un ravas.)

Caliopi: Stanica, ce insemneaza asta?

Teodorini (accent firesc): Cuconita, am venit sa-mi cer iertaciune. Pentru ca sa-ti plac, as fi dorit sa ma fac in patru, dar nu m-am putut imparti decat in trei si imi pare foarte rau. Am cinste a ma recomenda, ca eu sunt baron Flaimuc, sinior Turlupini, si sulgerul Lacherdopolos, totodata si slugulita matale. (Fuge.)


SCENA XV

C-na Caliopi, Stanica

Caliopi: Asa-i ca tu n-ai fi ghacit ca-i tot o persoana? Eu m-am priceput indata ca trebuie sa fie o gluma a satrarului. insa sa vedem ce-mi scrie. (Ceteste:) "Cuconita!

Asa precum singura ai hotarat, ca intre noi s-au sfarsit, apoi am sfarsit si eu casatoria nepotului meu, caruia ma si fac danie; prin urmare aceasta fireste ma impiedica de a fi ca pan-acum, a dumitale plecata sluga s.c.l."

Stanica: Asa-i, cuconita, ca asta n-ai ghacit-o? stii ca tare seamana ca-i sa ramai fata?

Caliopi: Pusche-ti pe limba, prostule! Da-mi colectiunea de poezii.

Stanica: Iacata-o. (I-o da.)

Caliopi (catra public): Sa va cetesc o elegie de-a mele? Ba mai bine sa va cant un cantic. Cand o fata tot alege, Ea adeseori culege, insa, ah! ce desperare, Cand si ce culege n-are! Apolon o paraseste, Dorul o imbatraneste; Din a lumii visuri goale Se desteapta cu ...

Stanica (aducand un talger cu parjoale): Parjoale!

Caliopi (mancand): Ah! in ce oribila pusaciune se gaseste o juna femeie cand trebuie sa dispuie... de inima sa, si se vede nevoita a face o transactiune... cu sentementul onorului! (in vreme ce ea mananca si vorbeste, intra satrarul Trohin, Draganescu cu mireasa, Teodorini, tineri, dame etc. si formeaza o hora imprejurul cucoanei Caliopi cantand:

Sa traiasca! sa traiasca! Muza de la Burdujeni, Buhul ei sa se vesteasca, De la Iasi la Botoseni.

Caliopi (uimita, cu talgerul de parjoale in mana): Ce va sa zica? Ce ghet apan? domnilor, lasati-ma! (Vre sa iasa din cercul horei, care canta iar.) Sa traiasca, sa traiasca etc.

(Perdeaua cade)


Nota


Noi am fost zis - nu ne mai aducem aminte unde - ca sunt multi care schingiuiesc si sfasie frumoasa noastra limba, si in loc de creatori se fac croitori, si croitori rai.

Asta ne-a indemnat a compune aceasta mica comedie, crezand ca facem un bine aratand ridicolul unor asemine neologisti.

Publicul ne-a inteles, si ne-a raspuns prin aplaudele sale, din care insa partea cea mai mare se cuvine jocului artistilor nostri.

in adevar, d. Teodorini e atat de bufon in intreita sa rola, d. P. Nicolau atat de prostalau in Stanica, incat si nevrand te fac sa bufnesti de ras.

Cat pentru d. Millo, directorul Teatrului National, noi credeam ca dupa Niscorescu, Kir Gaitanis si Baba Harca, nu mai are cum fi mai comic; dar neam amagit, caci originalitatea cu care a creat rola Muzei ne face a gandi ca d-sa are o zana vesala care-l insufla de ne vrajeste; si ca de la indoitul sau talent de autor si actor, sau mai bine zicand de la iscusita sa pana si minunatul sau joc, teatrul are inca mult a astepta.






Muza de la Burdujani - Partea 1
Muza de la Burdujani - partea a 2 a
Muza de la Burdujani - partea a 3 a


Aceasta pagina a fost accesata de 1540 ori.