Alexandru Lapusneanu - 01 - Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!

Alexandru Lapusneanu - 01 - Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!

de Costache Negruzzi


1. Daca voi nu ma vreti, eu va vreu ...!


Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui stefan Tomsa, care acum cirmuia tara, dar Alexandru Lapusneanul, dupa infringerea sa in doua rinduri, de ostile Despotului, fugind la Constantinopol, izbutise a lua osti turcesti si se inturna acum sa izgoneasca pe rapitorul Tomsa si sa-si ia scaunul, pe care nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fost vindut de boieri. Intrase in Moldova, intovarasit de septe mii spahii si de vreo trei mii oaste de strinsura. insa pe linga aceste, avea porunci imparatesti catra hanul tatarilor Nogai, ca sa-i deie oricit ajutor de oaste va cere. Lapusneanul mergea alaturea cu vornicul Bogdan, amindoi calari pe armasari turcesti si inarmati din cap pana in picioare.

- Ce socoti, Bogdane, zise dupa putina tacere, izbindi-vom oare?

- Sa nu te indoiesti, maria-ta, raspunse curtezanul, tara geme subt asuprirea Tomsei. Oastea toata se va supune cum i se va fagadui mai mare simbrie. Boierii, citi i-au mai lasat vii, numai frica mortii ii mai tine, dar cum vor vedea ca maria-ta vii cu putere, indata vor alerga si-l vor lasa.

- Sa deie Dumnezeu sa n-aibi nevoie a face ceea ce au facut Mircea-voda la munteni; dar ti-am mai spus, eu ii cunosc pre boierii nostri, caci am trait cu dinsii.

- Aceasta ramine la inalta intelepciunea mariei-tale.

Vorbind asa, au ajuns aproape de Tecuci, unde poposira la o dumbrava.

- Doamne, zise un aprod apropiindu-se, niste boieri sosind acum cer voie sa se infatiseze la maria-ta.

- Vie, raspunse Alexandru.

Curind intrara sub cortul unde el sedea incungiurat de boierii si capitanii sai, patru boieri, din care doi mai batrini, iar doi juni. Acestii erau vornicul Motoc, postelnicul Veverita, spatarul Spancioc si Stroici.

Apropiindu-se de Alexandru-voda, se inchinara pina la pamint, fara a-i saruta poala dupa obicei.

- Bine-ati venit, boieri! zise acesta silindu-se a zimbi.

- Sa fii maria ta sanatos, raspunsera boierii.

- Am auzit, urma Alexandru, de bintuirile tarii si am venit s-o mintui; stiu ca tara m-asteapta cu bucurie.

- Sa nu banuiesti, maria-ta, zise Motoc, tara este linistita si poate ca maria-ta ai auzit lucrurile precum nu sint; caci asa este obiceiul norodului nostru, sa faca din tintar armasar. Pentru aceea obstia ne-au trimis pre noi sa-ti spunem ca norodul nu te vrea, nici te iubeste si m.ta sa te intorci inapoi ca ...

- Daca voi nu ma vreti, eu va vreau, raspunse Lapusneanul, a caruia ochi scintiera ca un fulger, si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi si voi merge ori cu voia, ori fara voia voastra. Sa ma-ntorc? Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarapt. A! Nu ma vrea tara? Nu ma vreti voi, cum intaleg?

- Solului nu i se taie capul, zise Spancioc; noi sintem datori a-ti spune adevarul. Boierii sint hotariti a pribegi la unguri, la lesi si la munteni, pe unde au toti rude si prieteni. Vor veni cu osti streine si vai de biata tara cind vom avea razboaie intre noi si poate si mariei-tale nu-i va fi bine, pentru ca domnul Tomsa ...

- Ticalos nu poate fi acel ce s-au invrednicit a se numi unsul lui Dumnezeu, zise Veverita.

- Au doar nu sint si eu unsul lui Dumnezeu? au doar nu mi-ati jurat si mie credinta, cind eram numai stolnicul Petre? Nu m-ati ales voi? Cum au fost obladuirea mea? Ce singe am varsat? Care s-au intors de la usa mea, fara sa cistige dreptate si mingiiere? si insa, acum nu ma vreti, nu ma iubiti? Ha! ha! ha!

Ridea; muschii i se suceau in risul acesta si ochii lui hojma clipeau.

- Cu voia mariei-tale, zise Stroici, vedem ca mosia noastra a sa cada de isnoava in calcarea paginilor. Cind asta negura de turci va prada si va pustii tara, pe ce vei domni maria-ta?

- si cu ce vei satura lacomia acestor cete de pagini ce aduci cu maria-ta? adaogi Spancioc.

- Cu averile voastre, nu cu banii taranilor pre care-i jupiti voi. Voi mulgeti laptele tarii, dar au venit vremea sa va mulg si eu pre voi. Destul, boieri! intoarceti-va si spuneti celui ce v-au trimis ca sa se fereasca sa nu dau peste el, de nu vrea sa fac din ciolanile lui surle si din pelea lui captuseala dobelor mele.

Boierii iesira mihniti; Motoc ramase.

- Ce-ai ramas? intreba Lapusneanul.

- Doamne! Doamne! zise Motoc, cazind in genunchi, nu ne pedepsiti pre noi dupa faradelegile naostre! Ada-ti aminte ca esti pamintean, ada-ti aminte de zisa scripturei si iarta gresitilor tai! Cruta pre biata tara. Doamne! sloboade ostile aceste de pagini; vina numai cu citi moldoveni ai pe linga maria-ta si noi chizesluim ca un fir de par nu se va clati din capul inaltimei-tale; si de-ti vor trebui osti, ne vom inarma noi cu femei si copii, vom radica tara in picioare, vom radica slugile si vecinii nostri. incredi-te in noi!

- Sa ma-ncred in voi? zise Lapusneanul intelegind planul lui. Pesemne gindesti ca eu stiu zicatoarea moldoveneasca: "Lupul parul schimba, iar naravul ba?" Pesemne nu va cunosc eu si pre tine mai virtos? Nu stiu, ca fiind mai mare peste ostile mele, cum ai vazut ca m-au biruit, m-ai lasat? Veverita imi este vechi dusman, dar incai niciodata nu s-au ascuns; Spancioc este inca tinar, in inima lui este iubire de mosie; imi place a privi sumetia lui, pre care nu se sileste a o tainui. Stroici este un copil, care nu cunoaste inca pre oameni, nu stie ce este imbunarea si minciuna; lui i se par ca toate paserile ce zboara se maninca. Dar tu, Motoace? invechit in zile rele, deprins a te ciocoi la toti domnii, ai vindut pre Despot, m-ai vindut si pre mine, vei vinde si pre Tomsa; spune-mi, n-as fi natarau de frunte, cand m-as increde in tine? Eu te iert insa, c-ai indraznit a crede ca iar ma vei putea insela, si iti fagaduiesc ca sabia mea nu se va minji in singele tau; te voi cruta, caci imi esti trebuitor, ca sa ma usurezi de blastemurile norodului. Sint alti trintori de care trebuie curatit stupul.

Motoc ii saruta mina, asemenea cinelui care, in loc sa musce, linge mina care-l bate. El era multamit de fagaduinta ce cistigase; stia ca Alexandru-voda a sa aiba nevoie de un intrigant precum el. Deputatii erau porunciti de Tomsa, ca neputind inturna pre Lapusneanul din cale, sa-si urmeze drumul la Constantinopol, unde, prin jalobe si dare de bani, sa mijloceasca mazilia lui. Dar vazind ca el venea cu insusi invoirea Portii; pe de alta, sfiindu-se a se intoarce fara nici o isprava la Tomsa cerura voie sa ramiie a-l intovarasi. Acesta era planul lui Motoc ca sa se poata lipi de Lapusneanul. Voia li se dete.




Alexandru Lapusneanu - 01 - Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!

Alexandru Lapusneanu - 02 - Ai sa dai seama doamna
Alexandru Lapusneanu - 03 - Capul lui Motoc vrem
Alexandru Lapusneanul - 04 - De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu


Aceasta pagina a fost accesata de 8320 ori.